Mama, te urăsc! Cum să reacţionezi când copilul spune cuvinte care jignesc şi dor?

“Te urăsc! Aș vrea să mori!”. Poate fi ceva mai dureros pentru un părinte decât să audă aceste cuvinte din gura propriului copil? Cuvintele lovesc ca un pumnal care sfâșie inima. Copilul pe care îl iubești atât de mult, pentru care ai sacrificat multe în viața ta, se uită în ochii tăi și îți spune verde în față: “Ești cea mai rea mamă din lume!” sau “Abia aștept să plec din casa asta. Nu vă mai suport!”.

Ce sentimente te încearcă? Durere, furie, resentimente? În minte ți se formează idei de genul: “După toate câte am făcut pentru tine… Cum îndrăznești să-mi vorbești așa?!”. Este și normal să reacționezi așa, până la urmă. Iei totul ca pe un afront personal. Doar copilul nu a înțeles cât de multe ai făcut în numele iubirii pentru el. La rândul său, copilul simte că nu îți datorează nimic. Iar acest lucru se întâmplă pentru că el vede lumea diferit decât o văd părinții.

Ce înseamnă, de fapt, cuvintele dureroase

Ceea ce trebuie să înțelegi atunci când te confrunți cu o astfel de situație este că, dacă o iei personal, reacția ta va fi una emoțională și va atrage și mai multă răzvrătire din partea copilului. Acesta va primi mesajul că puterea este la el, că te poate controla, iar comportamentul neadecvat va reveni. Până la urmă, cine nu vrea să dețină puterea?! Copiii spun aceste cuvinte dureroase pentru că trăiesc anumite frustrări pe care nu știu cum să le rezolve. Sunt furioși, stresați, ceva rău s-a întâmplat la școală. Așa ajung să apese butoane sensibile care generează răspunsuri emoționale puternice. Dar copilul nu este conștient de acest efect de bumerang. Deși sunt copii care folosesc de aceste cuvinte pentru a te face să te îndoiești de tine și pentru a ceda în favoarea lui.

Ce să nu faci când copilul spune cuvinte dureroase

Poate fi extrem de dificil să îți păstrezi calmul în aceste momente. Și, totuși, trebuie să o faci. Trebuie să-i arăți cine este adultul și cum se gestionează o situație de criză. Iată ce să nu faci când copilul spune vorbe urâte.

1. Nu folosi vorbe urâte. Nu poți răspunde vorbelor urâte cu alte vorbe urâte. Dacă îți spune “Te urăsc!”, cea mai mare greșeală este să îi spui “Și eu te urăsc!” sau “Mai bine nu te făceam!” Aceste vorbe urâte îi transmit copilului mesajul că nu ești la “butoane”, că nu controlezi situația și că te poate manipula.

2. Nu țipa. Țipetele nu aduc niciun beneficiu. Nici măcar ridicatul vocii. Indiferent ce spui, nu vei fi auzit. În plus, arată aceeași lipsă de control.

3. Nu spune “Nu poți să…”. Mulți părinți spun “Nu poți să vorbești așa cu mine!” Ei bine, iată că poate. Nu poți controla cuvintele care îi ies din gură. Iar dacă îi spui aceste lucruri nu faci decât să-l întărâți.

4. Nu îi ține predici. Ultimul lucru de care are nevoie copilul tău în acele momente sunt predicile. Oricum nu le va auzi, oricât de calm i le-ai spune. Nu încerca să-l faci să fie mai recunoscător. Nu te aștepta să realizeze într-o secundă toate sacrificiile tale de părinte. Este o pierdere de energie pe care a-i putea-o folosi în controlarea propriilor emoții.

5. Nu folosi pedepse. E foarte ușor pentru un părinte să spună “Bine, nu apreciezi ce ai, le vei pierde!” Dacă începi să-i iei copilului tău din posesii sau îi interzici să iasă afară, nu vei avea prea mare câștig de cauză. Nu îți vei învăța copilul cum să se comporte, cum să își gestioneze frustrările și fricile. Nu îl vei învăța să nu mai spună lucruri dureroase în viitor. Cu cât pedepsele sunt mai dure, cu atât mai mari vor fi resentimentele față de tine.

Ce să faci când copilul spune cuvinte dureroase

Acum că ai aflat ce să nu faci, să trecem și la partea a doua: ce să faci!

1. Păstrează-ți calmul. Când ești calm, îi transmiți că ești la butoane. Că știi foarte bine ce ai de făcut și că nu te poate manipula. Respiră adânc și nu lăsa să-ți iasă din gură cuvinte pe care să le regreți mai târziu.

2. Ai grijă la limbajul trupului. Comunicarea nonverbală este la fel de importantă. Atenție la poziționarea corpului, tonul și volumul vocii, expresia facială. Acestea au un impact major asupra comportamentului copilului. Evită să-ți încrucișezi brațele sau să ți le pui în șold, nu-ți da ochii peste cap. Obișnuiește-te să-ți controlezi limbajul trupului de fiecare dată și să corectezi ce este de corectat.

3. Răspunsul să fie scurt și direct. Când copilul te jignește, răspunde-i: “Îmi pare rău că simți asta. Însă tot trebuie să duci gunoiul”. Sau “Faptul că-mi vorbești așa nu te va scuti de făcutul temelor”. Sau “Poate că nu-ți place să locuiești aici, dar va trebui să respecți orele de sosire acasă!” Printr-o astfel de comunicare îi transmiți copilului că deși a avut un comportament greșit, ești acolo ca să-l ajuți să se corecteze, îi arăți care îi sunt îndatoririle, dar fără să fii agresiv.

4. Pleacă dacă nu te poți controla. Dacă simți că ești prea “înfierbântat”, pleacă de la locul faptei. Îi arăți copilului că nu dorești un conflict și că vrei să te liniștești înainte de a lua decizii. De asemenea, copilul înțelege că ești stăpân pe situație și că autoritatea este la tine, nu la el. După ce vă calmați, puteți discuta onest situația și deciziile vor fi mult mai bune.

Când copilul o face special

În cazul în care copilul folosește special cuvinte urâte ca să te facă să-ți ieși din minți, nu ceda. Sfaturile de mai sus trebuie să le respecți cu prisosință. Calmul îl destabilizează, iar faptul că-i întorci spatele și te duci într-un loc în care să te liniștești îl face să renunțe treptat la acest tip de comportament. Oricât de greu ți-ar fi, nu seta consecințe dure și nu spune vorbe grele. De asemenea, nu ceda și nu îi face pe plac, dându-i ceea ce-și dorește doar ca să te lase în pace. Apoi, când sunteți calmi, învață-l cum să-și rezolve problemele și frustrările într-un mod mai eficient.

Dă-ți timp

Toate sfaturile de mai sus necesită “antrenament”. Nu te supăra dacă nu-ți iese din prima. Încearcă-le din nou și din nou, de fiecare dată când este nevoie. Până la urmă, îți vor ieși la perfecție. De asemenea, respectând aceste sfaturi poți avea senzația că i-ai cedat și că el iese câștigător cu acest comportament. Pe termen lung, însă, copilul va învăța că tu ești cel care deține controlul, că ești stăpân pe situație, că știi ce ai de făcut și îți va copia comportamentul. Setează limite clare cu copilul tău, iar acțiunile pe care le faci îi vor da de înțeles că un astfel de comportament nu este tolerat.