Povestea polițistului care și-a descoperit o parte din familie cu ajutorul unui burger

Jack Gordon este ofițer de poliție și obișnuiește să ia cina seară de seară, acasă, alături de familia sa, după ce iese din tură. Chiar și așa, într-o zi, s-a gândit să facă o excepție și să-și cumpere un hamburger din oraș, iar decizia sa i-a schimbat complet viața. Unii ar putea zice că a fost vorba de o simplă coincidență, dar cu siguranță că Dumnezeu a plănuit ca lucrurile se să întâmple exact așa.

După ce a ieșit din tură, bărbatul a pornit către restaurantul său preferat, de unde putea lua mâncarea la pachet. Acolo, și-a comandat doi burgeri, o porție de cartofi prăjiți și un suc mare și a așteptat, calm și răbdător, ca meniul să fie gata. În doar câteva minute, a fost servit și, imediat după, a și hotărât să-și parcheze mașina într-un loc în apropiere, ca să mănânce cât era cald. Planurile sale au fost date peste cap de către un micuț înfometat, care-l privea cu ochi blânzi.

"Hei, amice! Unde este mama ta? Nu ar trebui să umbli singur la această oră!", l-a întrebat Jack pe băiețelul care părea să aibă vreo șapte ani.

"Mama mea lucrează chiar acolo! Face curățenie în bucătărie, iar eu o aștept aici seară de seară.", a răspuns băiatul, în timp ce arăta către restaurantul de unde își luase Jack mâncarea.

Bărbatul observase cum se uita micuțul la mâncarea lui și i s-a făcut imediat milă de el. "Ți-ai luat cina?", l-a întrebat. Iar băiețelul a dat din cap, dând de înțeles că nu a apucat să mănânce. Polițistul i-a oferit un burger, pe care copilul l-a devorat. "Mama mea mi-a oferit un burger aseară, iar de dimineață am mâncat puțin lapte. Uneori, bucătarul ne mai dă resturi și avem mâncare zile întregi, dar de ceva timp nu am mai primit nimic.", i-a răspuns copilul rușinat, privind în jos.

"Dar tatăl tău unde este?", a întrebat Jack, cu inima frântă.

Iar atunci, ochii micuțului s-au umplut de lacrimi.

"Tatăl meu a murit. Nu l-am cunoscut niciodată. Era în închisoare atunci când m-am născut eu. Mama mea spune că îi semăn leit. Știu sigur că nu a fost un om rău! Doar a făcut câteva greșeli...", a început să povestească băiețelul, îndurerat, dar mândru de părintele său.

"Cum te cheamă, amice?", l-a întrebat el pe băiat.

Copilul i-a zâmbit bărbatului, iar Jack a observat ceva foarte familiar la rânjetul său.

"Jack, Jack Gordon mă numesc.", a răspuns micuțul.

"De unde știai?", a întrebat polițistul, confuz.

"Ce să știu?", a mai adăugat băiatul, la fel de confuz.

"De unde mi-ai știut numele?", l-a întrebat, din nou, Jack.

"Acesta este numele meu. Eu sunt Jack Gordon. Mama mea mi-a spus că tatăl meu m-a numit după un unchi pe care îl admira foarte mult.", a răspuns, timid, băiețelul.

"Care era numele tatălui tău?", a întrebat Jack, foarte emoționat.

"Wesley Gordon. A murit în urmă cu șase ani, dar eu îi țin mereu fotografia în buzunar.", a răspuns micuțul Jack, iar apoi a scos poza cu atenție din buzunar și i-a arătat-o noului său prieten.

Bărbatul a înlăcrimat imediat. Și-a văzut fratele în poză.

"Jack, eu sunt unchiul tău. Băiete, tu ești nepotul meu! Haide să mergem să-ți găsim mama", a spus polițistul, plângând de fericire, după ce și-a recunoscut fratele în chipul băiețelului.

Cei doi s-au dus către restaurantul în care lucra mama băiatului. Aceștia au intrat în clădire și au observat-o pe femeie, în timp ce curăța podeaua. Părea extenuată. Mama lui Jack s-a uitat la ei și, speriată, a întrebat: "Oh, nu! S-a întâmplat ceva rău?"

"Nu, deloc!", spuse Jack, cu blândețe. "Eu sunt Jack Gordon, fratele lui Wesley. Vreau să vă ajut."
Femeia a tresărit.

"Tu ești Jack? Eu sunt soția lui Wesley, Alice. Soțul meu mi-a povestit multe despre tine. Te-a adorat! Întotdeauna îmi spunea că fratele lui mai mic va ajunge departe în viață... Era atât de mândru de tine...", i-a spus ea.

"Atunci când Wes a luat-o pe drumul greșit, eu i-am întors spatele... Sincer, mi-aș fi dorit să nu fi făcut asta. Acum regret. Știam că a murit, însă nu mi-am imaginat vreodată că are o familie. Unde locuiți tu și Jack, Alice?", a mai adăugat polițistul, extrem de emoționat.

"Locuim în mașina mea. Nu cred că sunt o mamă prea bună, dar măcar Jack merge la școală și se descurcă bine", a răspuns, rușinată, Alice.

"Ei bine, de acum, tu și cu Jack veți locui cu mine. Am multe camere libere și, plus de asta, sunteți familia mea!", i-a spus Jack, fericit că-i poate ajuta.

Din acel moment, Alice și micuțul Jack s-au mutat acasă la fratele lui Wesley. Aceștia s-au apropiat rapid unul de celălalt, iar în timp, au devenit cu adevărat o familie sudată. Cu sprijinul lui Jack, Alice a reușit să își reia studiile și, ulterior, s-a angajat ca și contabilă. În scurt timp, ea a devenit, în sfârșit, capabilă să-și întrețină fiul.

Mai târziu, când avea 22 de ani, micuțul Jack, care devenise bărbat în toată firea, a absolvit Academia de Poliție.