Ce este „scruffing-ul” și de ce pisicile nu trebuie, de fapt, să fie luate de ceafă după ce nu mai sunt pui

Ținutul de ceafă, sau „scrufing” a fost a fost vreme de mult timp o practică comună pentru manipularea pisicilor și este metoda de imobilizare pe care mulți veterinari au învățat-o la începutul carierei. Chiar dacă această tehnică de imobilizare a fost folosită pe scară largă atât de mult timp, este esențial să aflăm de ce ar trebui evitată în majoritatea situațiilor, scrie Pam Johnson Bennett, expertă în comportamentul felinelor, pentru Cats Behavior Associates. Există metode mai umane de manipulare și control.

Ce este, de fapt, scruffing?

Există diferite niveluri de scruffing, de la o strângere blândă până la o apucare fermă a pielii de la ceafă, în funcție de severitatea cu care trebuie constrânsă pisica. Din păcate, această tehnică mai este folosită și pentru ridicarea și transportarea pisicilor.

De obicei, picioarele din spate sunt, de asemenea, susținute, însă, în unele cazuri, pisica poate fi lăsată cu cea mai mare parte a greutății corpului atârnând în aer în timpul transportului.

Scruffing este adesea folosit și pentru a imobiliza complet o pisică, caz în care gâtul este prins strâns, picioarele din spate sunt imobilizate, iar pisica este întinsă pentru examinare sau pentru o altă procedură.

Argumentul folosit este acela că se presupune că imită modul în care puii sunt ridicați și transportați de mamele lor. Din păcate, o persoană nu poate aplica nivelul specific de presiune exercitat de o pisică, nici nu poate folosi semnalele non-verbale transmise de o mamă către pui. În plus, pisoii sunt transportate în acest fel doar în primele săptămâni de viață. Atunci când sunt ținuți în acest fel, puii de pisică îngheață din reflex și își încolăcesc picioarele, un reflex care se diminuează pe măsură ce aceștia cresc

În timpul primelor săptămâni de viață, când puii nu sunt foarte mobili, această abilitate a mamei pisică de a-și ridica rapid puii îi permite să îi mute eficient dacă simte un pericol sau dacă un pui se îndepărtează prea mult. Alt fapt de amintit este că atunci când mama apucă pisoii cu dinții, ea știe exact câtă presiune trebuie să aplice pe piele pentru a nu provoca răni.

De ce nu ar trebui să prinzi o pisică de ceafă?

În primul rând, poate fi dureros și supărător. Poate induce teamă și poate crea o asociere negativă cu persoana care a prins pisica sau cu mediul în care pisica are această experiență. Aceasta poate eroda încrederea și patrupedul poate începe să se teamă de orice tip de manipulare.

Prinsul de ceafă este adesea folosit în mod greșit ca metodă de dresaj pentru a disciplina o pisică. Aceasta este o încercare ineficientă și inumană de dresaj. Pisica nu va asocia acțiunea cu comportamentul nedorit, ci va asocia experiența dureroasă cu persoana care o provoacă. Dresajul prin pedeapsă nu face nimic pentru a învăța pisica comportamentul dorit. Metoda corectă de dresaj este de a identifica motivele din spatele comportamentului animalului , astfel încât să îi poți oferi ceea ce are nevoie. O tehnică de dresaj pozitivă, fără forță, pregătește terenul pentru succes în viitor și întărește legătura dintre stăpân și pisică.

În spchimb, prinsul pisicii de ceafă poate duce la creșterea agresivității, pentru că îi poate induce pisicii ideea că trebuie să se protejeze, cu mușcături și zgârieturi.

Alternative mai bune

Pentru a evita o luptă de fiecare dată când este nevoie de o vizită la veterinar sau alte activități similare, aceștia sunt pașii recomandați de dr. Bennett pentru a obișnui o pisică cu cușca de transport și călătoriile în general:

Faceți cușca un loc primitor: Așezați cușca pentru transport într-un loc neutru din casă (nu lângă litieră sau stația de hrănire). Așezați un prosop împăturit înăuntru pentru a o face mai primitoare, potrivită pentru un pui de somn
Folosiți bunătăți. Începeți prin a lăsa gustări lângă cușcă și apoi, în cele din urmă, deasupra și în interiorul ei. Acest lucru va încuraja pisica să exploreze cușca în ritmul propriu și să primească o recompensă pentru că se apropie.
Închideți ușa: Când pisica ajunge să se simtă confortabil cu intratul și ieșitul din cușcă, puteți închide ușa pentru scurt timp când este înăuntru, apoi deschideți-o din nou și oferiți-i o recompensă.
Ridicați cușca: Cu pisica dumneavoastră în interiorul cuștii, ridicați-o ușor și plimbați-vă prin cameră. Acest lucru va ajuta pisica să se obișnuiască cu mișcarea Așezați cușca la loc, deschideți ușa și dați-i o recompensă.
Prima încercare cu mașina: În primul rând, ajutați pisica să se acomodeze cu ideea de a intra în mașină. Nu porniți motorul de primele câteva ori. Când simțiți că pisica este pregătită, porniți motorul și lăsați-o să se obișnuiască cu această senzație. Următorul pas este să faceți câteva curse de probă în mașină, doar călătorii scurte.
Creați un mediu confortabil: Pisica se poate simți mai confortabil dacă cușca este acoperită cu un prosop, care poate fi stropit puțin cu feliway, o copie sintetică a feromonilor emanați de pisici atunci când sunt calme și vor să comunice cu alte pisici din apropriere. Nu puneți muzică la volum ridicat în timp ce vă aflați în mașină. Folosiți un ton blând al vocii în timp ce conduceți.
Aveți răbdare: Fiecare pisică are ritmul ei. Dresajul poate dura ceva timp.
Odată ajunși la veterinar:

Nu smulgeți pisica din cușcă: Când așezați cușca pe masa de examinare, deschideți ușa și lăsați-o să se adapteze câteva minute. Este posibil să iasă chiar singură. Dacă iese ea singură, dați-i puțin timp să cerceteze încăperea. Dacă pisica preferă să rămână înăuntru, puteți să îndepărtați doar tavanul cuștii, dacă folosiți un model care permite acest lucru . În acest fel, pisica poate rămâne înăuntru pentru cea mai mare parte a examinării.
Prosoapele sunt de ajutor.Dacă pisica trebuie scoasă din transportor, se poate pune ușor un prosop peste ea, în loc să o prindeți de ceafă. Există diverse metode de imobilizare cu prosopul, iar cea aleasă de medicul veterinar se va baza pe ce parte a corpului pisicii trebuie să fie vizibilă. Medicul dumneavoastră veterinar și tehnicienii veterinari sunt familiarizați cu tipul de tehnici de înfășurare. Atunci când se utilizează se utilizează o astfel de metodă de imobilizare, trebuie să aveți grijă să nu înfășurați pisica atât de strâns încât să îi provocați dificultăți de respirație. De asemenea, multe pisici se vor simți mai puțin anxioase dacă își pot ascunde capul sub un prosop sau o pătură.
Folosiți bunătăți, din nou: În timpul unei examinări, dacă aveți bunătăți la dispoziție, îi puteți distrage pisicii suficient de mult atenția, astfel încât medicul veterinar să poată efectua orice examinare sau procedură este necesară cu un stres minim pentru animal. Pentru unele pisici, funcționează la fel de bine și diversiuni precum jucării, pene, spray cu feromoni sau iarba mâței.
Faceți-i pe plac: Unele pisici se simt mai bine în poala stăpânului, pe podea sau ținute în brațe. Ceea ce contează este ca metoda de manipulare folosită să fie cât mai puțin stresantă pentru pisică și, în același timp, să fie cea mai sigură pentru toți cei implicați (pisica, medicul veterinar, tehnicianul și stăpânul).
Tehnici blânde de imobilizare: În cazul în care pisica este speriată sau manifestă agresivitate și trebuie să fie ridicată și transportată, cea mai bună metodă este aceea de a o înfășura bine într-un prosop, cu capul acoperit și corpul complet sprijinit.
Siguranța ascunzișului: Prosoapele și păturile pot fi cea mai bună sursă de siguranță atunci când vă aflați la clinica veterinară. Acestea permit pisicii să se simtă ascunsă și face totul mai sigur pentru persoanele care se ocupă de proceduri.
Fiți atenți la nevoile pisicii

Atunci când trebuie să vă ocupați de o pisică speriată sau foarte stresată, reflectați un moment și fiți atenți la ceea ce spune limbajul corporal al animalului. Veți obține indicii cu privire la ceea ce ar putea detensiona situația. Luați o pauză înainte de a sări direct la manipulare pentru a determina dacă oferirea unei recompense, distragerea atenției cu o jucărie, un prosop sau doar stingerea luminilor sau altă metodă blândă va crea un mediu în care pisica nu simte că trebuie să recurgă la autoapărare.