Ching Shih, prostituata care a condus cea mai mare flotă de pirați din lume

 Ching Shih a preluat comanda unei flote uriașe, de peste 1.500 de nave, după ce soțul ei, șeful piraților, a murit în împrejurări neclare.

Aflată la conducerea acestei armate enorme și transformată într-un temut lider pirat, Ching Shih a jefuit și a distrus, dar a și stabilit reguli stricte de conduită pentru toți membrii echipajului ei.

Născută cândva în 1775, în provincia chineză Canton, Ching Shih și-a trăit primii ani de furt și înșelăciune sub numele de Shih Yang, până când a devenit prostituată într-un bordel plutitor.

Istoricii chinezi susțin că Ching Shih era mai înaltă decât femeile din vremea sa și că frumusețea ei a făcut-o să se distingă de restul. Era atât de frumoasă, încât căpitanul pirat Zheng Yi, care răpise mai multe prostituate din bordelurile plutitoare, a ales-o drept soție. 

Odată ajunsă la bordul navei temutului pirat, Ching Shih l-a provocat pe Zeng Yi, punându-i o condiție de neconceput pentru o femeie și cu atât mai puțin pentru o prostituată: era de acord să se căsătorească doar dacă avea să împartă cu ea prada și controlul asupra echipajului.

Confruntați cu neputința armatelor imperiale, în anii care au urmat, pirații s-au dedat jafului în așezările de coastă, până în punctul în care guvernul le-a recomandat locuitorilor să-și ardă posesiunile și să se refugieze spre interiorul țării.

A fost o decizie pe care împăratul chinez avea să o regrete, deoarece Zheng Yi și Ching Shih și-au schimbat pur și simplu tactica: de la atacarea satelor sărace de pescari au trecut la atacarea navelor, provocând daune serioase pe toate rutele de transport internaționale.

Datorită mai multor alianțe, în următorii șase ani, flota de pirați a trecut de la aproximativ două sute de nave la o adevărată armată de 1.500-1.800 de nave.

Cuplul a conceput un plan perfect, care consta în unirea tuturor piraților din zonă într-un fel de consorțiu, eliminând astfel concurența și maximizând profitul, după cum menționează Cindy Vallar în „Istoria pirateriei maritime”.

Această armată a fost de neegalat, dar în 1807, liderul piraților, Zheng Yi, a murit. Avea 39 de ani. Potrivit lui Jorge Luis Borges, în „Istoria universală a infamiei”, piratul a fost otrăvit.

Alte surse susțin că și-a pierdut viața într-un naufragiu cauzat de un val tsunami în timp ce naviga de-a lungul coastei Vietnamului sau chiar că a fost omorât de soția sa, ca să-i ia locul.

„Respectați legea sau muriți!” 

Ching Shih era conștientă de faptul că, în ciuda faptului că fusese soția unuia dintre cei mai faimoși și mai temuți pirați din apele Chinei, statutul ei de femeie o făcea mai vulnerabilă.

Pentru a rezolva această problemă, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se căsătorească cu fiul adoptiv al soțului ei, Chang Pao.

Pentru a nu-și antagoniza echipajul, l-a numit șef al trupelor, reușind astfel să țină oamenii la distanță, deoarece pirații îl considerau pe Chang Pao drept moștenitorul „legitim” al „imperiului”. 

Între timp, Ching Shih a continuat să se ocupe de tot ceea ce ținea de acordurile comerciale și de alianțe. În societățile piraților de peste tot, aceste tipuri de acorduri erau comune.

Ceea ce ar putea părea o relație incestuoasă nu era altceva decât o alianță pentru protejarea veniturilor: fuziunea corporatistă perfectă.

Afacerea s-a transformat într-un monstru ale cărui gheare se întindeau din Coreea până la coasta Malaeziei și nicio navă nu se mișca în regiune fără ca armata Doamnei Ching, așa cum era cunoscută, să știe sau să o controleze.

La apogeul puterii sale, Ching Shih avea în subordine peste 70.000 de oameni – bărbați și femei – și aproximativ 2.000 de nave, care erau împărțite în flote distribuite pe culori: roșu, verde, galben, violet și negru, care avea un șarpe drept steag. 

Toată această armată era guvernată de legi foarte stricte, ce trebuiau respectate cu strictețe. În caz contrar, vinovații riscau pedepse dure, majoritatea ducând la moarte.

Conform legilor instituite de Ching Shih, nimeni nu putea viola femeile din așezările atacate; violatorului i se tăia capul.

Dacă vreun pirat cobora pe țărm fără permisiune, îi erau străpunse urechile în prezența întregului echipaj. În cazul recidivei, era ucis. 

Era interzis să iei vreun bun din prada obținută prin jaf. Totul era contabilizat, iar prada adusă de un pirat era împărțită în zece părți: două pentru el și opt pentru echipaj, în depozitul comun. Nerespectarea acestei reguli se pedepsea cu moartea.

Doar femeile frumoase erau scoase la licitație; dacă un pirat cumpăra o astfel de femeie, trebuia să o trateze ca soție după aceea, cu respect absolut și fără violență.

Nici infidelitățile nu erau permise și, în ambele cazuri, infractorului i se tăia capul. Dacă femeia răpită consimțea să întrețină relații sexuale cu piratul, era legată de două ghiulele și aruncată peste bord.

Cei care nu respectau ordinele sau îi deranjau pe țăranii plătitori de tribut erau condamnați la moarte. Pedepsele se aplicau imediat și nu exista drept de apel.

Înțelegerea cu împăratul Chinei

 

Este de înțeles că împăratul Jiaqing era furios că o femeie punea probleme unui întreg imperiu. Prin urmare, și-a trimis flota, comandată de amiralul imperial Kuo Lang, să atace și să distrugă navele piraților.

Dar, departe de a se ascunde, navele lui Ching Shih au ieșit în întâmpinarea amiralului. După război, marina imperială a pierdut 63 de nave, cu tot cu echipajele respective, care fie au fost nimicite, fie s-au alăturat steagului roșu, sub amenințarea cu moartea.

Disperat, guvernul imperial a cerut ajutor armatelor engleză și portugheză, pentru a i se alătura în lupta împotriva piraților. 

În următorii doi ani, bătălie după bătălie, armata Doamnei Ching a continuat să umilească această coaliție creată pentru distrugerea sa.

Neavând altă cale de ieșire din această situație problematică, imperiul a fost forțat în cele din urmă să-i ofere lui Ching Shih o amnistie pentru a pune stop pirateriei.

La început, Ching Shih a respins oferta, până când, într-o zi din 1810, s-a înfățișat la sediul guvernului din Canton pentru a discuta condițiile grațierii.

Pentru cineva care stabilise în codul de conduită că dezertorilor trebuie să li se taie capul, nu exista decât o singură modalitate de a se retrage cu demnitate: să vorbească în numele tuturor piraților. 

Ching Shih nu s-a prezentat în fața împăratului în nume propriu, pentru a semna propria iertare, ci pentru întreaga sa armată. În acest fel, Ching Shih, femeia-pirat care nu a fost niciodată învinsă, s-a salvat pe ea însăși și pe aproape toți cei care au luptat alături de ea.

Dintre zecile de mii de pirați, mai puțin de 400 au fost pedepsiți de justiția imperială chineză: 60 au fost surghiuniți timp de doi ani, 151 au fost exilați pe viață, iar 126 au fost executați.

Ceilalți au predat armele și vasele, dar au păstrat prada. Cei care au dorit să intre în armată au fost liberi să o facă, inclusiv iubitul lui Ching Shih, Chang Pao, care a primit gradul de sublocotenent și comanda unei flote de 20 de nave.

În cele din urmă, Ching Shih s-a stabilit cu Chang Pao în Canton, unde a înființat un bordel și o casă de pariuri. Acolo, la vârsta de 69 de ani, a murit bogată, probabil învăluită într-un nor narcotic de opiu, amintindu-și de anii de aventuri.