Turism rural pe ”Acoperișul Lumii”

Baima, o tânără în vârstă de 27 de ani din Tibet, și-a transformat, cu ajutorul statului, umila sa locuință de pe ”acoperișul lumii” într-o pensiune rurală. Ea s-a lansat în industria hotelieră încurajată de autoritățile de la Beijing și de... milioanele de turiști chinezi.

La 3.000 de metri altitudine, printre vârfurile munților care se pierd nori, Baima îi primește pe turiști lângă soba cu lemne din casa pe care a renovat-o recent, în culori vii.

La aproximativ 500 de kilometri la est de Lhasa, capitala Tibetului, satul Tashigang a început să se concentreze pe turism în urmă cu zece ani. În prezent, atât Baima cât și vecinii săi sunt deja profesioniști ai ospitalității.

„Trăiam din creșterea animalelor și din agricultură. Apoi statul ne-a încurajat să ne transformăm locuințele în pensiuni”, explică ea pentru agenția de presă France-Presse (AFP), sub privirile câtorva oficiali chinezi care au însoțit un grup de jurnaliști într-una din puținele organizate pentru ei în Tibet, o regiune extrem de sensibilă pentru regimul comunist.

„Să deții o pensiune este mai ușor decât să păzești turmele”, mai spune Baima.

Susținuți financiar pentru a-și transforma locuințele, locuitorii satului au primit și cursuri de limba mandarină pentru a putea comunica cu vizitatorii veniți din restul țării.

„În prezent, 80% dintre săteni știu să se exprime în mandarină”, afirmă Chen Tiantian, un oficial al Partidului Comunist local, adăugând că autoritățile au oferit și cursuri de gătit pentru ca turiștii să aibă parte de primire cât mai caldă.

Desigur, toate aceste programe sunt opționale, amintește ea.

Sosirea turiștilor schimbă și modul tradițional de viață, experții fiind de părere că aceasta este modalitatea Beijingului de a atenua rezistența culturii tibetane.

Robert Barnett, de la Școala de Studii Orientale și Africane (SOAS) din Londra, își exprimă îngrijorarea cu privirea la degradarea culturală determinată de ”turismul de masă hiper organizat”, chiar dacă este conștient că populația locală beneficiază din punct de vedere financiar de pe urma turismului.

Potrivit cifrelor oficiale, regiunea autonomă primește anual nu mai puțin de 35 de milioane de turiști – marea majoritate fiind chinezi – adică de zece ori mai mult decât populația sa.

Turiștii sunt atrași de peisajele care îți taie respirația, dar și de schimbarea de mediu față de restul Chinei.

Unii nu ezită să încerce îmbrăcămintea tradițională tibetană pentru a se fotografia în fața celor mai faimoase locuri din Lhasa, precum palatului Potala, reședința lui Dalai Lama, liderul spiritual exilat din 1959.

„Odată cu sosirea vizitatorilor veniți de departe, avem oportunitatea de a cunoaște lucruri noi”, remarcă Cangjie, o vecină a Baimei, care pune la dispoziție camere de oaspeți, la fel ca alte cincizeci de familii din Tashigang.

Îmbrăcată într-o tunică tradițională cu mâneci brodate, pozează pentru fotografii cazați în locuința sa, lângă portretele președinților chinezi Xi Jinping și a Mao Zedong, fondatorul regimului comunist.

Sub conducerea lui Mao, în 1951, armata chineză a pus stăpânire pe Tibet sau, mai degrabă, „l-a eliberat pașnic”, conform frazeologiei aprobate de regim.

Prin finanțarea luptei împotriva sărăciei, autoritățile de la Beijing speră că dezvoltarea economică va eradica veleitățile separatiste din Tibet.

Acest lucru este însoțit de o „poluare” a culturii tibetane, susține alarmat domnul Barnett, potrivit căruia Beijingul așteaptă ca „Partidul să primească recunoștință (de la locuitori) pentru generozitatea sa”.

„Următorul nostru obiectiv este să atragem turiștii străini”, afirmă Hu Xiongying, un oficial al districtului care administrează satul.

Pentru moment însă, majoritatea turiștilor străini nu pot călători în Tibet decât cu permis special și însoțiți de un ghid pregătit corespunzător. În 2019, doar 270.000 de turiști care nu erau chinezi au vizitat regiunea.