Ieșenii din IT, bănci, medicină și educația sunt cei mai obosiți

 * trăim într-o epocă în care succesul pare a fi măsurat în ore muncite, iar granițele dintre viața profesională și cea personală sunt din ce în ce mai estompate * sindromul „Superworker” a devenit un ideal periculos, promovând ideea că epuizarea este un preț inevitabil pentru performanță * dar cât de departe suntem dispuși să mergem pentru a ne menține relevanța pe piața muncii? * acest reportaj analizează impactul burnout-ului asupra diferitelor categorii sociale și explorează soluțiile posibile pentru a opri această spirală a epuizării

Trăim într-o societate care valorizează productivitatea peste orice altceva. Eficiența, multitasking-ul și disponibilitatea 24/7 au devenit noul standard al succesului, iar sindromul „Superworker” – omul care muncește neîntrerupt, fără limite și fără plângeri – a devenit idealul modern. Însă costurile sunt devastatoare: burnout-ul, depresia, anxietatea și problemele de sănătate fizică asociate epuizării sunt mai prezente ca niciodată.

 

Alex, 35 de ani, manager într-o corporație IT, nu și-a luat concediu de doi ani. Doarme patru ore pe noapte, iar cafeaua i-a devenit cel mai loial companion. Între ședințele interminabile și deadline-urile imposibile, simte că este mereu la limita colapsului, dar își spune că „așa trebuie să fie” dacă vrea să rămână competitiv. Maria, 28 de ani, antreprenoare în domeniul marketingului digital, simte că zilele ei nu se mai termină niciodată. Telefonul sună constant, inboxul ei este un război continuu, iar în rarele momente în care își permite să nu răspundă, sentimentul de vinovăție o sufocă.

 

Burnout, boala mileniului. De ce ne sacrificăm pentru carieră?

 

Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut oficial burnout-ul ca fiind un „fenomen ocupațional”, definit printr-o epuizare cronică, cinism față de locul de muncă și o eficiență profesională scăzută. Conform studiilor recente, peste 70% dintre angajați la nivel global declară că au experimentat simptome de burnout cel puțin o dată în ultimul an. În România, sindromul pare și mai acut, în special în industriile cu cerințe ridicate, cum ar fi IT-ul, bankingul, medicina și educația.

Cultura hustle („muncește până nu mai poți”) s-a infiltrat în toate aspectele vieții moderne. De la presiunea socială de a avea un CV impresionant până la platformele de social media care glorifică antreprenoriatul non-stop, oamenii sunt bombardați cu ideea că valoarea lor este direct proporțională cu numărul de ore muncite.

„Companiile încurajează această mentalitate, oferind beneficii menite să facă locul de muncă mai prietenos: spații de relaxare, cafea gratuită, săli de fitness la birou. Însă, în loc să încurajeze echilibrul, aceste măsuri adesea ascund adevărul – angajații sunt așteptați să fie mereu disponibili. Work from home, deși o soluție practică, a șters și mai mult granițele dintre viața profesională și cea personală”, a spus psihoterapeutul Letiția Popa.

 

Bărbați vs. Femei. Cum afectează burnout-ul în funcție de gen?

 

Dacă bărbații se confruntă cu o presiune puternică de a fi „provider”-ii familiei și de a demonstra succes profesional, femeile duc o luptă pe două fronturi: cariera și viața personală. De multe ori, ele trebuie să fie și performante la muncă, și mame perfecte, și soții dedicate. Studiile arată că femeile sunt mai predispuse la burnout emoțional, deoarece sunt încurajate să manifeste empatie și să își asume sarcini de sprijin la locul de muncă.

De asemenea, femeile sunt mai vulnerabile la sindromul impostorului – sentimentul că nu sunt suficient de competente, în ciuda performanțelor evidente. Această nesiguranță le face să muncească și mai mult, ca o metodă de a compensa ceea ce ele percep ca fiind lipsuri.

 

Tinerii vs. seniorii: Diferențe de generație în raport cu epuizarea

 

Generația Millennials și Gen Z sunt cele mai afectate de burnout, întrucât au crescut într-o eră digitală în care competiția este acerbă, iar joburile sunt nesigure. Spre deosebire de Baby Boomers sau Gen X, care au fost obișnuiți cu stabilitate și separare clară între muncă și viața personală, tinerii de azi sunt permanent conectați la muncă, iar anxietatea economică îi face să accepte condiții precare.

În același timp, seniorii din companii sunt presați să țină pasul cu tehnologia și ritmul accelerat al pieței muncii, ceea ce duce la un alt tip de burnout: frica de irelevanță profesională.

 

Cum ieșim din capcana productivității toxice?

 

Deși problema este complexă, există soluții pentru combaterea burnout-ului. Unele companii din Vest au început să implementeze săptămâni de lucru de patru zile, iar altele promovează politici care interzic e-mailurile după orele de program. În Japonia, guvernul a introdus măsuri pentru a descuraja orele suplimentare excesive, iar în Suedia, experimentele cu zile de lucru de șase ore au demonstrat o creștere a productivității.

La nivel personal, este esențială recunoașterea semnelor timpurii ale burnout-ului: oboseală extremă, lipsa motivației, iritabilitate și scăderea performanței. Crearea unor granițe clare între muncă și viața personală, învățarea artei de a spune „nu” și adoptarea unor tehnici de relaxare (meditație, sport, hobby-uri) sunt esențiale pentru menținerea sănătății mentale.

Sindromul „Superworker” nu este doar o problemă individuală, ci una sistemică, susținută de o cultură care glorifică epuizarea și măsoară succesul în ore muncite. Este nevoie de o schimbare de paradigmă, în care sănătatea mentală să fie prioritară, iar valoarea unui om să nu mai fie determinată doar de productivitatea sa. Până atunci, întrebarea rămâne: ne dorim cu adevărat succesul, dacă prețul plătit este propria noastră viață?

 

Maura ANGHEL

 

* * * 

 

Femeile sunt mai vulnerabile la sindromul impostorului – sentimentul că nu sunt suficient de competente, în ciuda performanțelor evidente. Această nesiguranță le face să muncească și mai mult, ca o metodă de a compensa ceea ce ele percep ca fiind lipsuri.

 

 

* * *

 

 

Generația Millennials și Gen Z sunt cele mai afectate de burnout, întrucât au crescut într-o eră digitală în care competiția este acerbă, iar joburile sunt nesigure. Spre deosebire de Baby Boomers sau Gen X, care au fost obișnuiți cu stabilitate și separare clară între muncă și viața personală, tinerii de azi sunt permanent conectați la muncă, iar anxietatea economică îi face să accepte condiții precare.

 

 

În același timp, seniorii din companii sunt presați să țină pasul cu tehnologia și ritmul accelerat al pieței muncii, ceea ce duce la un alt tip de burnout: frica de irelevanță profesională.