Rugăciuni, speranțe și liniște sub ocrotirea Maicii Domnului

 * mijlocul lunii august aduce cu sine una dintre cele mai importante sărbători religioase din calendarul creștin ortodox: Adormirea Maicii Domnului. Această sărbătoare este marcată cu profundă evlavie în întreaga țară * bisericile, mănăstirile și cimitirele din Iași au fost pline de oameni care și-au căutat liniștea și au dorit să celebreze amintirea Fecioarei Maria

Sub cerul senin al unei zile de august, Iașul, la fel ca toate orașele țării, a purtat îmbracă de sărbătoare, celebrând una dintre cele mai îndrăgite și venerate sărbători religioase din calendarul ortodox: Adormirea Maicii Domnului. Această zi sfântă, marcată pe 15 august, nu este doar un moment de reculegere și rugăciune, ci și o ocazie de a împleti tradițiile străvechi cu credințele adânc înrădăcinate în sufletul moldovenilor.

Cimitirele, lăcașuri ale memoriei

La primele ore ale dimineții, cimitirele Iașului au prins viață. Din toate colțurile orașului, oamenii au venit cu buchete de flori, lumânări și ofrande pentru a-și comemora rudele și prietenii trecuți în neființă. Cimitirul „Eternitatea”, unul dintre cele mai vechi și mai cunoscute locuri de odihnă veșnică din Iași, a devenit aproape un loc de pelerinaj pentru mulți credincioși, la fel ca și Cimitirul „Petru și Pavel”. Pe aleile înguste, printre cruci și pietre funerare, s-a auzit murmurul rugăciunilor, iar mirosul de tămâie s-ai ridicat ușor în aerul cald al dimineții. „Venim aici în fiecare an de Adormirea Maicii Domnului. Este un moment de liniște și pace, când ne rugăm pentru sufletele celor plecați și ne amintim de vremurile bune petrecute împreună. Maica Domnului este cea care ne ascultă rugăciunile și ne dă puterea să mergem mai departe”, a spus Gabriela, o ieșeancă a cărei întreagă familie doarme somnul de veci în cimitirul de pe Moara de Vânt

În acea zi, cimitirele nu sunt doar locuri ale durerii și tristeții, ci și ale speranței. Oamenii cred că Maica Domnului, prin mijlocirea sa, aduce alinare sufletelor din purgatoriu, deschizându-le porțile către Rai. Această credință adânc înrădăcinată în conștiința colectivă transformă cimitirele în spații ale comuniunii dintre cei vii și cei morți, într-un dialog tăcut, dar plin de semnificație spirituală. „Mă rog în fiecare an la Maica Domnului, de ziua Adormirii. M-a ajutat în cele mai grele momente, în vremuri în care nu mai speram la nimic”, a completat femeia.

Mănăstirea Hadâmbu, spațiul liniștii

După ce și-au cinstit morții, mulți ieșeni și-au îndreptat pașii către mănăstirile din jurul Iașului, una dintre cele mai căutate fiind Mănăstirea Hadâmbu. Așezată într-un cadru natural de o frumusețe rară, mănăstirea este un loc de pelerinaj pentru mii de credincioși, care vin aici cu speranța că rugăciunile lor vor fi ascultate.

În ziua de Adormirea Maicii Domnului, curtea mănăstirii a devenit neîncăpătoare. Mulțimea s-a adună în jurul bisericii, împodobite cu flori, a ascultat  în liniște Sfinta Liturghie, apoi binecuvântarea starețului Nicodim, care a trecut pe la toți oamenii sosiți la închinare. Le-a mulțumit, apoi le-a amintit de hramul lăcașului, care va avea loc tot la o sărbătoare a Sfintei Marii, pe 8 septembrie, când va onora și o slujbă specială pentru elevii care vor începe școala. „Vă așteptăm cu drag la slujbă, apoi la hram. Ne dorim să fim împreună în astfel de momente frumoase”, a spus starețul Nicodim, în timp ce corul mănăstirii cânta imnuri închinate Maicii Domnului, iar ecourile s-au pierdut în văzduhul senin, amplificând atmosfera de sacralitate. „Am venit aici pentru a-i mulțumi Maicii Domnului pentru ajutorul pe care mi l-a dat în momentele grele. Anul trecut, m-am rugat pentru sănătatea mamei mele, care era foarte bolnavă. Am promis că, dacă se va face bine, voi veni în fiecare an la Hadâmbu. Și iată-mă aici, cu inima plină de recunoștință”, a spus Ana, o tânără sosită din nordul țării pentru a aduce mulțumire Fecioarei Maria.

Credințe și speranțe adânc înrădăcinate

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este un prilej de reflecție asupra relației omului cu divinitatea și cu propria existență. Pentru mulți, această sărbătoare este și un moment de întoarcere la valorile esențiale, la tradițiile care au definit de-a lungul secolelor identitatea spirituală a românilor. Credința în puterea protectoare a Maicii Domnului, în rolul său de mijlocitoare între om și Dumnezeu, este o constantă în viața multor generații. Prin ritualuri și rugăciuni, oamenii își exprimă nu doar respectul față de această figură maternă, ci și speranța că, indiferent de greutățile vieții, vor găsi întotdeauna alinare și sprijin în brațele sale ocrotitoare. Sărbătoarea Maicii Domnului este un tablou vibrant al credinței și speranței, un moment de comuniune între generații și între lumi, în care tradițiile vechi și nevoile moderne se întâlnesc într-o armonie profundă. Această zi de august rămâne astfel nu doar o celebrare religioasă, ci și un prilej de introspecție, de regăsire a liniștii interioare și de reafirmare a valorilor spirituale care ne definesc pe fiecare.

Maura ANGHEL