Daniel David, în plină criză guvernamentală: Oamenii au nevoie de povești

Cea mai mare parte a minții umane funcționează inconștient. Mintea umană este un uriaș blind spot. Oamenii au nevoie de sensuri și semnificații; avem nevoie de povești. Și având nevoie de povești pentru răspunsurile noastre, construim singuri povești. Și începem să ne explicăm poveștile printr-o teorie care nu are nicio legătură cu realitatea, a spus psihologul și rectorul Universității Babeș- Bolyai, Daniel David, la întâlnirea anuală a comunității Romanian Business Leaders.

El a vorbit, în plină criză guvernamentală și politică, despre erorile de judecată pe care le fac românii și despre distorsiunile informaționale (bias-urile) pe care le avem, dând exemple concrete. ”Eu sunt pentru discuții și dezbateri publice (pe anumite teme), dar numai când acestea se focalizează pe valori și pe aspecte practice. Dacă vii și teoretizezi propria ta experiență și vii să-mi spui teoria pe care ai inventat-o tu, ei bine, nu am încredere în respectiva teorie. Este doar o poveste care de foarte multe ori nu are nimic de-a face cu realitatea”, a spus David.

Ce a mai spus psihologul român, autorul ”Psihologiei poporului român”:

În această componentă generală, începem să vorbim la un moment dat despre o sub-categorie a inconștientului- distorsiuni informaționale- acele biasuri. Noi ne credem raționali. Dar avem tendința spre irațional. A fi rațional e foarte greu. Raționalitatea se învață cu greu și cu mare efort. Să vă dau câteva exemple de distorsiuni.
Distorsiunea atribuirii. Avem tendința ca, atunci când explicăm comportamentul altora sau performanța lor, să o explicăm prin niște caracteristice personale. Iar cand o explicăm pe a noastră o facem prin intermediul unor situații. Dacă cineva face ceva spunem că asta se datorează faptului că acea persoană este creativă, frumoasă, deșteaptă etc. Când vine vorba de noi, preferăm de pildă să spunem că am făcut un accident pentru că eram obosiți, că ceilalți conduceau aiurea, nu pentru că nu avem noi suficiente abilități de a șofa. Asta e deja o distorsiune a modului în care îi tratăm pe ceilalți față de cum ne tratăm pe noi.
Un alt exemplu. Biasul confirmării. Când ai o teorie, o idee, mulți dintre noi (ca s-o susținem) căutăm exemple care să ne confirme teoria, să o valideze. Dar exemplul nu înseamnă nimic! De pildă: Am un ceai care tratează cancerul în fază terminală. Și aduc într-un studio tv 4 oameni care beau ceai din ăsta și cărora medicii le-au dat 4 luni de trăit și uite că au trecut 9 luni și ei n-au murit! Prin urmare, ceaiul e bun și eficient! Dar tu nu spui că alții 200 de oameni au murit. Concluzia: Dacă vrei să susții o idee trebuie să cauți contraexemple. Dacă căutând contraexemple, idea rămâne în picioare, merită să investești în ea. Dacă se prăbușește la primele contraexemple, renunță imediat!
Stereotipurile. De obicei, când caracterizăm un om, ne referim la nivelul de competență (cât de inteligent/creativ etc) este și, de asemenea, la nivelul uman, de empatie, de ”umanizare” a lui. Ei bine, dacă îi recunoaștem omului competența, nu îi recunoaștem caracterul uman sau empatic. Invers, dacă ai apucat să spui că cineva e drăguț, simpatic, greu îi acorzi prezumția de inteligență. Pentru că asta ar duce la stereotip de admirație care te face să-l urmezi. Dacă-l admiri, la un moment dat va trebui să-l urmezi exemplul.
Un alt bias: aceeași idee pusă în termeni de câștig sau pierdere generează atitudini și decizii diferite. Exemplu: Vin și vă spun că am un tratament pentru pandemie care reușește să salveze viața a 20% din oameni și un altul care duce la moartea a 80% dintre oameni. Deși matematic e același lucru (salvarea a 20% sau decesul a 80%), oamenii vor prefera primul tratament.
Super-blind spotul. Există o distorsiune peste toate celelalte. Tu ești capabil să vezi la ceilalți distorsiunile, dar nu le vezi pe cele ale tale. Acesta este un meta-bias, foarte important în lumea de azi. Cine nu-și identifică propriile biasuri are o mulțime de costuri. Printre aceste costuri: nu sunt deschiși la feed-back-urile celorlalți, nu sunt deschiși să intre în programe de training, de awareness. Sunt negociatori ineficienți, nu știu închide conflicte și nu știu face compromisuri.