De ce spionii israelienii n-au anticipat atacul palestinian declanșat de organizația Hamas

Serviciile secrete israeliene, incluzând aici Shin Bet – departamentul de informații intern, Mossad – agenția sa de spionaj extern, precum și toate activele Forțelor de Apărare (IDF), nu au reușit să anticipeze atacul coordonat lansat de Hamas sâmbătă dimineața, în ceea ce echivalează cu un eșec major pentru Israel, cred analiștii. Aceasta deși statul evreu are unul dintre cele mai extinse și sofisticate rețele de informații din Orientul Mijlociu, cu informatori ce activează în interiorul grupărilor militante din teritoriile palestiniene și în Liban și Siria. Unele voci au comparat eșecul spionilor israelieni cu cel al serviciilor de securitate americane, care a permis teroriștilor arabi să deturneze patru avioane comerciale și să atace Statele Unite la 11 septembrie 2001, în cel mai grav atentat terorist din istorie.

Atac surpriză

Teroriștii din gruparea Hamas, susținută de Iran, au invadat mai multe zone din sudul Israelului, în timp ce mii de rachete lansate din Fâșia Gaza au lovit Israelul sâmbătă dimineața, ucigând cel puțin 100 de israelieni într-un atac pentru care mișcarea islamistă și-a asumat responsabilitatea.

Un comandant militar de rang înalt al Hamas, Mohammad Deif, a anunțat începutul operațiunii în care a cerut palestinienilor de pretutindeni să atace israelienii. “Aceasta este ziua celei mai mari bătălii pentru a pune capăt ultimei ocupații de pe pământ,” a spus el în presa afiliată Hamas.

Presa locală israeliană a raportat că cel puțin 100 de persoane au fost ucise în atacul de amploare, în timp ce oficialii din domeniul sănătății din Gaza spun că 198 de palestinieni au murit în atacurile aeriene ale israelienilor. Sute, dacă nu chiar mii de persoane, au fost rănite în ambele tabere.

Imagini șocante postate pe platformele de socializare au arătat militari și civili israelieni capturați, agresați și abuzați de teroriștii palestinieni, care s-au infiltrat în Israel. Printre cei capturați se numără copii, femei și bătrâni israelieni.

Premierul israelian Netanyahu a afirmat că Israelul își va consolida frontierele pentru a descuraja pe oricine altcineva “să facă greșeala de a se alătura acestui război,” si a spus ca “din această dimineață, statul Israel se află în război.”

El a declarat că primul obiectiv al țării este de a elimina “forțele ostile care s-au infiltrat pe teritoriul nostru și de a restabili securitatea și liniștea în comunitățile care au fost atacate,” al doilea obiectiv “este de a cere un preț imens de la inamic, inclusiv în interiorul Fâșiei Gaza,” în timp ce obiectivul numarul trei este “de a întări alte fronturi, astfel încât nimeni să nu se alăture din greșeală acestui război.”

Atacul palestinienilor a venit la doar o zi de la marcarea a 50 de ani de la un alt atac surpriză împotriva Israelului: războiul Yom Kippur din octombrie 1973, când o coaliție de mai multe state arabe, conduse de Egipt și Siria, au atacat Israelul.

Pe picior greșit

Și, totuși, ce s-a întâmplat? Cum au reușit terorișii palestinieni să surprindă israelienii pe picior greșit? În acest moment, potrivit analistului Stephen Bryen, există o opinie aproape unanimă că serviciile de informații israeliene – în primul rând Shin Bet și Mossad -, au eșuat total să prevadă atacul. Există, de asemenea, o credință tot mai mare că Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au fost nepregătite și au răspuns mult prea încet, permițând islamiștilor să penetreze frontiera puternic fortificată, să se infiltreze în localități de lângă graniță, unde au intrat în casele israelienilor, au omorât și capturat civili, au incendiat vehicule etc.

Eroarea spionilor israelieni este cu atât mai semnificativă cu cât Israelul este cunoscut pentru capabilitățile sale excelente de informații și instrumentele sale de înaltă tehnologie.

Printre altele, Israel are, probabil, cele mai extinse și mai bine finanțate servicii de informații din Orientul Mijlociu. Statul evreu se bazează pe informatori și agenți în interiorul grupurilor militante palestiniene, precum și în Liban, Siria și în alte părți.

În trecut, Israelul a lansat atacuri precise împotriva liderilor militanți palestinieni, cunoscându-le în mod detaliat toate mișcările. Uneori, aceste atacuri au fost făcute cu ajutorul dronelor, după ce agenții au plasat un dispozitive GPS de urmărire pe mașina unui lider terorist; alteori, serviciile secrete au folosit telefoane mobile care au explodat atunci când comandantul islamist vizat a răspuns la un apel.

La sol, de-a lungul frontierei dintre Gaza și Israel, sunt camere de luat vederi, senzori de mișcare la sol și patrule permanente ale armatei. Oficialii israelieni chiar au descris gardul cu sârmă ghimpată ca pe o “barieră inteligentă” pentru a preveni exact tipul de infiltrare care a avut loc în acest atac.

Cu alte cuvinte, spun experții, Israelul credea că a închis ermetic Fâșia Gaza și a redus (aproape) complet amenințarea care ar fi putut să vină de acolo. Chiar și amenințările cu rachete păreau să fi fost eliminate, după ce Domul de Fier al Israelului și-a dovedit eficiența în ultimii ani, reducând la minimum șansa de atacare de către rachetele trase de islamiști a centrelor populației israeliene.

Barierele ridicate de Israel, considerate inexpugnabile, au fost însă penetrate. Militanții Hamas pur și simplu au folosit uneori buldozere pentru a sparge zidul de la graniță, au făcut găuri în sârmă sau au intrat în Israel de pe mare și din aer, folosind parapante.

Pentru a se pregăti și a efectua un astfel de atac coordonat și complex, care implică stocarea și tragerea de mii de rachete, chiar sub nasul israelienilor, trebuie ca Hamas să fi luat niveluri extraordinare de securitate operațională, cred experții.

De asemenea, lentoarea răspunsului forțelor terestre israeliene – care au permis teroriștilor palestinieni să atace localități pe teritoriul israelian – indică nepregătirea, deoarece atacurile de genul acesta nu trebuiau să aibă loc.

Opinie împărtășită și de David Khalfa, co-director al Observatorului Africii de Nord și Orientului Mijlociu la think tank-ul francez Fundația Jean-Jaurès, care a vorbit despre caracterul sofisticat al atacului.

“Vorbim de forțele de comando Hamas – forțe speciale care operează adânc în interiorul teritoriului israelian – cu un modus operandi al unei armate adevărate. Cu experiență de luptă, (militanții) sunt antrenați și echipați cu resurse tactice moderne și luptă în mai multe locuri deodată. Ei au trimis opt camionete cu aproximativ opt islamiști Hamas înarmați (în fiecare), care patrulau pe străzile orașelor și satelor în sudul Israelului, ucigând civili de aproape și luând ostatici familii întregi, inclusiv femei și copii.

Această situație este complet nemaiauzită. Este un atac surpriză masiv, un atac coordonat care necesită un nivel de inteligență și pregătire din partea Hamas. Probabil și un sprijin logistic din partea Jihadului Islamic, pe de o parte, și Hezbollah și Iran, pe de altă parte. Acest lucru ar ajuta în mare măsură să explicăm ce se întâmplă acum.”

În ceea ce privește lipsa aparentă de pregătire a armatei israeliene, Khalfa a remarcat și el: “Israelul este o țară în alertă permanentă, gata să intre în luptă în orice moment. Este mereu pe picior de război. Este clar că a existat un anumit grad de nepregătire, probabil o eroare în analiză și estimare din partea serviciilor de informații israeliene, dar și în pregătirea forțelor speciale israeliene (pentru un astfel de atac).

Se pare că însăși armata israeliană este într-o stare de șoc. Țara este în ceața războiului, iar succesul operațiunii Hamas depinde în mare măsură de un element de surpriză, dar și de manevrele comune ale armatei.

Atacul a fost tridimensional; a avut loc pe uscat, pe mare și pe calea aerului. Probabil că asta i-a surprins pe israelieni.

Israelul este o țară care se bazează pe tehnologia sa pentru a anticipa amenințările și a le neutraliza înainte ca acestea să apară. Este clar că a existat o problemă în ceea ce privește anticiparea și probabil o problemă în analiza lor a nivelului de amenințare. Scenariul pe care îl așteptau serviciile de informații israeliene era o invazie din nord, prin Hezbollah, în sudul Libanului. Au fost orbiți,” a afirmat analistul.

Politica greșită

Credința oficialilor de la Ierusalim că țara este protejată în fața atacurilor de acest fel este cauza principală a ceea ce tocmai sa întâmplat în Israel, spun unii analiști. Liderii islaelieni au lăsat lucrurile să se deterioreze în Fâșia Gaza de zeci de ani. Israelul nu a vrut niciodată să trimită forțe terestre și să elimine teroriștii.

Există o mulțime de motive pentru care Israelul a adoptat o politică defensivă, pasivă, față de Hamas și amenințarea din Gaza.

Din punct de vedere intern, netrimiterea forțelor terestre în Gaza a evitat pierderile mari și luptele sângeroase. Niciun lider israelian, indiferent de dreapta sau de stânga, nu a vrut să-și asume responsabilitatea pentru un război complet în Gaza.

De asemenea, Israelul a fost mereu sub presiune din partea Statelor Unite și a Europei, precum și din partea Turciei și Rusiei, printre altele, pentru a-și exercita “reținerea” și pentru a răspunde doar “proporțional” dacă este atacat.

În mod clar, liderii israelieni, care doresc să fie respectați în străinătate, au exercitat o reținere considerabilă, care acum s-a dovedit foarte costisitoare, dovadă fiind numărul mare de morți de partea israelienilor, de militari și civili capturați, aparent cu ușurință, de teroriștii islamiști.

Politica de reținere a însemnat, de asemenea, că Israelul a aplicat tehnici extinse atunci când a răspuns la atacurile Hamas, pentru a proteja civilii din Fâșia Gaza. Când inamicul știe acest lucru, așa cum e cazul Hamas, el folosește școli, moschei, spitale și blocuri de apartamente pentru a-și masca și proteja forțele. Acest lucru îi oferă un avantaj imens, pe care îl exploatează eficient.

Din cauza limitărilor autoimpuse, Israelul s-a bazat în primul rând pe puterea aeriană atunci când a fost atacat. Puterea aeriană este un instrument ineficient împotriva teroriştilor în majoritatea cazurilor, deoarece zonele urbane sunt ținte aglometrate, dificile atunci când vânezi un lider islamist. De asemenea, acest lucru le serveste interesele teroriștilor, permiţându-le să pretindă că Israelul ucide civili nevinovaţi. Rareori Israelul are “noroc” și este capabil să elimine un comandant militar din Gaza.

Stephen Bryen a scris că nu este încă clar ce a vrut să spună premierul israelian Netanyahu atunci când a declarat că Israelul este în război cu Hamas. Avioanele israeliene lovesc deja ținte în Gaza, dar încă o dată acest tip de pedeapsă nu va împiedica Hamas să-și continue atacurile sângeroase în viitor.

Este nevoie de mult mai mult, dar este foarte probabil că Israelul nu are niciun plan în afară de atacurile aeriene pentru a confrunta gruparea Hamas. Dacă acesta este adevărul, Israelul nu este pregătit pentru război, crede analistul.

Bryen a criticat și “slăbiciunea incredibilă pe care a arătat-o Israelul în a le permite ofițerilor din forțele aeriene de rezervă” să refuze să participe la exerciții pentru a protesta împotriva încercărilor guvernului Netanyahu de a reforma Curtea Supremă. Acesta este un exemplu al “declinului descurajării morale a Israelului și al capacității de luptă în război,” semne ale unui adevărat “dezastru.”

Opinie împărtășită și de Khalfa, care a spus că Hamas profită de vulnerabilitatea Israelului – aflat în mijlocul protestelor declanșate de reforma sistemului de justiție, o criză politică și instituțională majoră – pentru a-și desfășura atacul numit Operațiunea Furtuna Al-Aqsa.

Iar situația nu este în prezent deloc încurajatoare pentru Israel. Confruntările vor continua, israelienii vor urmări să se răzbune, iar riscul extinderii violențelor este uriaș. Mai ales după apelul Hamas de a ataca israelienii în alte locuri și posibila extindere a ostilităților în Cisiordania și, eventual, chiar atragerea în conflict a luptătorilor puternic înarmați ai Hezbollah-ului, aflați foarte aproape – lângă granița de nord a Israelului cu Libanul.