Sănătatea papei Francisc, în vârstă de 76 de ani, ridică deja semne de întrebare /AFP/

Sănătatea papei Francisc, în vârstă de 76 de ani, ridică deja semne de întrebare, îndeosebi referitor la ablaţia parţială a unui plămân, la care a fost supus în urmă cu circa cincizeci de ani, scrie vineri într-un comentariu AFP.


Preocupările sunt cu atât mai puternice cu cât predecesorul său, Benedict al XVI-lea, şi-a justificat renunţarea la pontificat prin incapacitatea sa fizică de a face faţă sarcinilor funcţiei sale.


Născut pe 17 decembrie 1936, papa Francisc este sensibil mai în vârstă decât profilul ideal al viitorului papă întocmit înainte de alegerea sa surpriză, dar el a fost văzut până în prezent ca un om dinamic şi în formă bună în primele sale apariţii publice.


Principala sursă de nelinişte în legătură cu starea sa de sănătate, apărută până în prezent în paginile ziarelor, este următoarea: la vârsta de 21 de ani, Jorge Bergoglio a fost supus unei operaţii, în cursul căreia i-a fost extirpată o parte dintr-un plămân.


În biografia sa, intitulată ''El jesuita'', autorii - Sergio Rubin şi Francesca Ambrogetti - relatează astfel acest episod: Medicii ''i-au diagnosticat o pneumonie gravă. El a trebuit să fie supus unei ablaţii la plămânul drept, unde fuseseră descoperite trei chisturi''.


Această operaţie ''nu reprezintă un handicap în viaţa sa'' de zi cu zi, a declarat, liniştitor, purtătorul de cuvânt al Vaticanului, părintele Federico Lombardi, a doua zi după alegerea lui Bergoglio în funcţia de papă. ''Cei care-l cunosc l-au văzut întotdeauna într-o stare bună de sănătate'', a adăugat el.


Specialiştii contactaţi de AFP confirmă această analiză. ''Dacă acest plămân şi jumătate este sănătos, nu există nici o problemă pentru a duce o viaţă normală ca oricare altă persoană de vârsta sa'', a estimat părintele Yves Martinet, un pneumolog francez.


Diagnosticul a fost confirmat şi de confratele său, părintele Bertrand Dautzenberg: ''Se poate trăi într-adevăr normal cu un lob de plămân mai puţin. Aceasta nu schimbă nimic''. În opinia sa, este mai bine să se extragă o bucată de plămân, decât să se păstreze o parte de plămân bolnav sau pe jumătate bolnav.


Problema plămânului pare prin urmare mai puţin gravă decât părea la prima vedere.


Rămâne prin urmare problema vârstei sale, chiar dacă papa Francisc are cu doi ani mai puţin decât avea Benedict al XVI-lea la accederea sa la tronul Sfântului Petru în 2005.


Printre altele, dacă Benedict al XVI-lea este un universitar pasionat de teologie căruia îi place să studieze şi să scrie în biroul său, succesorul său este un adept al mişcării, ceea ce i-a şi ajutat să se menţină în formă.


Conştient de problema ridicată de un papă în vârstă, cardinalii au discutat despre aceasta în timpul Conclavului.


''Aceasta a fost într-adevăr o problemă: după un papă care s-a retras invocând oboseala şi vârsta, n-ar fi trebuit să se orienteze către un papă mai tânăr ?'', a povestit presei arhiepiscopul de Bordeaux, Jean-Pierre Ricard.


''Dar să ne reamintim că papi precum Ioan al XXIII-lea /iniţiatorul Conciliului Vatican II/ au fost aleşi fiind deja în vârstă şi că pontificatul lor a fost determinant pentru viitorul Bisericii'', a adăugat el.


Este, de asemenea, adevărat că papii moderni trebuie să facă faţă unei activităţi epuizante, îndeosebi călătoriilor-maraton, pe care ei le întreprind în cele patru colţuri ale lumii, punându-le rezistenţa la grea încercare.


Jorge Bergoglio a suferit el însuşi în 2007, pe când era arhiepiscop de Buenos Aires, ''o inflamaţie bruscă a nervului sciatic'', care l-a împiedicat să meargă la Roma pentru Consistoriul convocat de către Benedict al XVI-lea, relata cotidianul argentinian La Nacion.


Potrivit biografei sale Francesca Ambrogetti, să nu se conteze pe papa Francisc pentru a comunica despre sănătatea sa, un subiect în legătură cu care el se arată ''foarte reticent''.

AGERPRES