Un an de PANDEMI. Ce a fost greșit, ce a fost bine

De când a fost declarat primul caz de coronavirus, în urmă cu un an, la un spital din nordul Italiei, până la închiderea magazinelor, a restaurantelor, a sălilor de concerte și a stadioanele din întreaga Europă, viața europenilor s-a schimbat radical, scrie BBC.

Fiecare țară a reacționat diferit la impunerea măsurilor restrictive. Carantina impusă Spaniei a fost printre cele mai dure din Europa, spune Nekane Balluerka Lasa, profesor de metodologie de științe comportamentale la Universitatea din Țara Bascilor. Izolarea a fost deosebit de dificilă pentru persoanele în vârstă și pentru familiile cu venituri mai mici. Spaniolii sunt obișnuiți cu interacțiunea socială. Infecțiile au scăzut, dar costul economic a fost foarte mare, iar principala lecție a fost impactul asupra sănătății mintale a oamenilor. Poate asta explică de ce nu a fost posibil să fie păstrată carantina. Studiile efectuate au constatat că 46% dintre oameni au simțit o suferință psihologică gravă.

Italienii au fost inițial paralizați de frică, arătând o obediență neobișnuită. Ei au fost primii care au fost loviți dur de pandemie, care și-au pierdut prieteni și membri ai familiei și sistemul lor sanitar a ajuns primul aproape de colaps. Respectul foarte larg în fața restricțiilor a început să se diminueze însă odată cu al doilea val, când au avut loc unele proteste împotriva reluării blocării.

Olandezii nu au avut carantină până în decembrie, dar când, în ianuarie, a fost impusă o stare de urgență, au izbucnit revolte. Tensiunile au fost puternice și s-au manifestat în parte și pe fondul scandalului provocat de abuzurile administrației în privința alocațiilor pentru îngrijirea copiilor.

În Germania, strategia inițială a fost să se facă teste pe scară largă și apoi să se urmărească contactele celor infectați. Aceasta a funcționat până când numărul cazurilor a început să crească vertiginos în toamna anului trecut. Sondajele sugerează că marea majoritate a nemților sprijină măsurile de carantină. A existat însă și o puternică rezistență, protestatarii reunind , în mare parte, susținători ai așa-ziselor teorii ale conspirațiilor, oponenți ai vaccinării și activiști de extremă dreapta.

Slovenia a avut parte de unele dintre cele mai stricte restricții din Europa și totodată, în mod paradoxal, și de una dintre cele mai mari rate ale mortalității din lume. Călătoriile interne au fost interzise din octombrie până la jumătatea lunii februarie, majoritatea magazinelor au fost închise, iar școlile au intrat în regim online. Epidemiologii nu știu să explice această situație; s-a presupus că, în ciuda măsurilor de urgență, socializarea privată a continuat să existe.

Suedia a evitat măsurile de izolare și și-a construit o strategia bazată în mare parte pe responsabilitatea personală. La început majoritatea oamenilor s-au conformat cu regulile de distanțare socială, dar, pe măsură ce, în timpul celui de-al doilea val, cazurile au crescut, supunerea în fața regulilor a devenit mai slabă. Au apărut măsuri mai stricte privind vânzarea de alcool și limitarea prezenței în restaurante și în baruri și la sfârșitul anului trecut a fost adoptată o lege care le-a dat miniștrilor puteri mai mari pentru a limita numărul oamenilor în magazine și în trenuri și în autobuze, pe rutele lungi.

În pandemie, virusologii au devenit figuri de referință pentru țări întregi sau puncte de reper la nivel internațional, cuvântul lor devenind de multe ori lege.

În Germania, virologul Christian Drosten este cunoscut azi aproape în fiecare familie, la fel ca și Lothar Wieler, directorul Institutului Robert Koch. Tot așa este și în cazul familiei Uğur Șahin și Özlem Türeci, fondatorii companiei BioNTech, care au dezvoltat primul vaccin aprobat. Cancelarul Angela Merkel, care a studiat chimia cuantică, se bazează pe opinia comunității științifice din Germania, care, îndeamnă, în principal, ca guvernul să aplice restricții și oamenii să interacționeze cu prudență. Dar directivele generale nu au fost respectate peste tot, unii lideri regionali cerând mai puține restricții asupra vieții de zi cu zi.

Epidemiologul de stat al Suediei, Anders Tegnell, un birocrat discret înainte de pandemie, a devenit rapid o figură arhicunoscută atât în țară, cât și în străinătate. La început, 75% din populație a susținut strategia propusă de acesta. Dar, pe măsură ce cazurile au crescut și au început să apară restricții mai dure, susținerea publică s-a redus la 50%. Chipul lui Tegnell a apărut pe tricouri, iar criticii i-au trimis familiei sale amenințări cu moartea. La fel s-a întâmplat și în Germania cu virologul Drosten, care a inspirat producători de odorizante să pună în circulație, înainte de Crăciun, figurine de lemn cu trăsăturile acestuia și care au avut mare succes de piață, dar și el a primit amenințări cu moartea de la cei sătui de restricții.

Pe plan internațional, au fost chemați să se pronunțe consilieri științifici, dar nimeni nu s-a gândit să ceară sfatul experților în problemele vârstei a treia, în jurul cărora, cu deosebire, se manifesta oficial grija autorităților, spune Ingmar Skoog, șeful Centrului pentru Îmbătrânire și Sănătate din Suedia.

Jumătate din totalul deceselor din primul val al Suediei au avut loc în instituții de îngrijire, iar un alt sfert a fost reprezentat de persoanele care primeau îngrijire la domiciliu. S-a demonstrat că cel mai adesea nu rudele au fost cele care au adus virusul în casele de îngrijire, dar timp de șase luni nu s-au permis vizitele. S-a spus că această măsură a fost una ilegală.

La Roma, fostul premier Giuseppe Conte avea parte de o susținere destul de puternică, dar neînțelegeri legate de modul de gestionare a celei de-a doua carantine și de refacere a economiei l-au adus la putere pe tehnocratul Mario Draghi, fost șef al Băncii Centrale Europene.

Serbia a avut un succes spectaculos în programul său de vaccinare, dar în Bosnia, care nu are o conducere puternică, centralizată, situația este foarte diferită. Prim-ministrul Fadil Novalic urmează să fie judecat pentru acordarea unui contract de procurare de ventilatoare unei companii de prelucrare a fructelor. Iar angajații bosniaci din domeniul sănătății sunt mai predispuși să se vaccineze în Serbia, la centrele de la frontieră.