Urmaşii foştilor magistraţi din Timiş primesc pensii de zeci de mii de lei lunar

În momentul de faţă, aproape 148.000 de mii de persoane aşteaptă, în fiecare lună, ca din tolba poştaşului să apară talonul de pensie şi banii aferenţi.

 

 

Desigur, nu toţi aceşti beneficiari de pensie sunt cel puţin sexagenari. Se află în plată şi pensii de invaliditate, ai căror titulari sunt, unii dintre ei, oameni în puterea vârstei, după cum există şi pensii de urmaş, acordate soţilor supravieţuitori sau copiilor pensionarilor decedaţi. Este vorba, în general, de pensii mici, căci legea limitează cuantumul pensiei de urmaş la 50 la sută din punctajul mediu anual realizat de fostul susţinator.

Ca de obicei, excepţiile nu lipsesc, ba chiar sar în ochi prin discrepanţa dintre veniturile copleşitoarei majorităţi a pensionarilor şi banii care le intră în casă sub formă de pensie de urmaş unor timişoreni pe care îi poţi număra pe degetele de la o mână. Sau, mă rog, de la amândouă. Cum s-ar spune, o straşnică pereche de mănuşi, căci în evidenţele Casei de pensii Timiş apar exact zece beneficiari ai unor pensii de urmaş de cel puţin... 4.000 de lei. O sumă la care zeci de mii – şi nu puţine - de alţi pensionari doar visează.

„În conformitate cu Legea 263 privind sistemul unitar de pensii publice, pensia de urmaş, dacă susţinătorul decedat era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii, se cuvine soţului supravieţuitor, precum şi copiilor, până la împlinirea vârstei de 16 ani, respectiv până la terminarea de către aceştia a studiilor într-o formă de învăţământ organizată, fără a depăşi vârsta de 26 de ani”, explică Viorel Popa, şeful Serviciului resurse umane, comunicare şi relaţii publice din cadrul Casei de Pensii Timiş.

Evident, o pensie de urmaş de 40, 50 ori 60 de milioane de lei vechi presupune ca decedatul să fi beneficiat în timpul vieţii de încă pe-atât drept pensie.

„Este vorba de urmaşii foştilor magistraţi, categorie din care fac parte timişenii cu cele mai mari pensii în plată”, arată Viorel Popa.

Desigur, nu e nimic condamnabil în a beneficia de o pensie de urmaş cu care ai putea suporta fără grijă cheltuielile de întreţinere ale tuturor vecinilor de palier, dacă nu cumva ale unei scări întregi.

Când te gândeşti, însă, că sunt vârstnici care, după o muncă de-o viaţă, se dau de ceasul morţii să-şi achite factura de gaz, căldură ori apă sau să participe la cheltuielile cu anveloparea blocului, socoteala care ţine cont de calitatea, cantitatea şi importanţa muncii depuse ne pare, totuşi, niţel cam strâmbă.

sursa: renasterea.ro