Viitorul Papă va fi din nou un italian?

După un polonez şi un german, viitorul Papă va fi din nou un italian? Mulţi cardinali se opun acestui scenariu din cauza intrigilor care au zguduit Vaticanul în ultimele luni, însă acest scenariu este posibil, existând mai mulţi favoriţi, printre aceştia numărându-se şi arhiepiscopul de Milano, Angelo Scola, informează luni AFP.


De la Renaştere, a existat o linie neîntreruptă a Suveranilor Pontifi din peninsulă - devenită Italia în 1861 - până la alegerea lui Karol Wojtyla, în 1978, care a întrerupt această tradiţie, urmată în 2005 de alegerea germanului Joseph Ratzinger. Anterior, ultimul Papă neitalian a fost Adrian al VI-lea în 1523.


Unii susţin că Tronul Sfântului Petru trebui să revină unui italian. Argumentul lor: reforma cât mai urgentă a guvernului Bisericii va fi mult mai uşor de realizat de către un italian, care cunoaşte modul de funcţionare şi dispune încă de unele dintre pârghiile de comandă ale dispozitivului.


Ca avantaj, italienii ajung la următorul conclav cu cel mai mare număr de electori - 28.


Cardinalii italieni nu sunt uniţi între ei, fiind în dezacord în special cu relatările privind politica italiană.


Printre 'papabilii' italieni, Arhiepiscopul de Milano se află se pare pe cea mai bună poziţie.


Chiar înainte ca Papa Benedict al XVI-lea să-şi anunţe demisia pe 11 februarie, Angelo Scola (71 de ani), cu un temperament moderat, a fost întotdeauna prezentat, alături de cardinalul canadian Marc Ouellet, ca fiind unul dintre cei doi favoriţi ai Papei Benedict al XVI-lea, şi unul prelaţii ai cărui ţinută intelectuală îi va permite să-i succede lui Joseph Ratzinger.


Numirea în 2012 a fostului Patriarh al Veneţiei în fruntea cele mai mari arhiepiscopii din Europa, din care au provenit mai mulţi papi în trecut, a fost văzută ca o rampă de lansare pentru Tronul Sfântului Petru.


De mare cultură, conservator, Angelo Scola a urmat aceeaşi şcoală teologică ca Ratzinger: cea a revistei 'Communio', care a insistat asupra noutăţii Conciliului Vatican II (1962-1965), însă de asemenea şi asupra continuităţii tradiţiei. El este legat încă din tinereţe de mişcarea 'Comuniune şi Eliberare', devenită în prezent o mişcare conservatoare influentă în Italia. Ostilă islamofobiei, ea a lansat o revizuire a gândirii islamo-creştine foarte faimoasă, Oasis.


De asemenea, unul dintre favoriţi este şi mult mediatizatul Gianfranco Ravasi, ministrul culturii de la Vatican, plin de idei şi iniţiative, deschis şi prietenos, capabil să citeze în acelaşi discurs un fondator al bisericii din primele secole, Jean-Paul Sartre, şi un mistic hindus. Una dintre primii prelaţi activi cu cont pe Twitter, el a dezvoltat cu sprijinul Papei Benedict 'Curtea Păgânilor', un forum de dialog cu intelectualii atei.


O frază a Papei la adresa sa a fost remarcată: 'Domnul te va răsplăti pentru acest efort pe care l-ai depus într-un mod atât de strălucit'.


Un alt italian foarte apreciat de Papă, Mauro Piacenza (68 de ani), prelat în puternica Congregaţie pentru Cler, riguros, foarte conservator, care are reputaţia de cel mai 'cel mai conştiincios' membru al Curiei, posibil înlocuitor al secretarului de stat, Tarcicio Bertone. Un alt 'papabil', uneori prezentat ca şeful Conferinţei Episcopale, Angelo Bagnasco, a cărui linie moderată este apreciată.

AGERPRES