5 culturi și civilizații fascinante care astăzi sunt aproape uitate
Dimensiune font:
Civilizațiile antice ne vor stârni mereu fascinația și pe bună dreptate. Am învățat atât de multe despre evoluția omului studiindu-i pe greci, pe egipteni, pe romani și pe mayași…
Moștenirea lor ne furnizează o mulțime de date despre modul în care s-au dezvoltat de-a lungul secolelor mentalitatea și psihologia umană.
Dar oare cum ar arăta tabloul istoriei omenirii dacă ar „vorbi” și culturile de la care ne-au mai rămas doar câteva obiecte și inscripții sumare, urme răzlețe ale trecerii lor prin timp?
În acest articol aruncăm o privire asupra unor culturi neobișnuite și fascinante, aproape uitate de vreme și care ar merita mai multă recunoaștere.
Țara Punt
În textele egiptene antice, Țara Punt este descrisă drept „țara zeilor”. Potrivit Enciclopediei Britannica, acest regat misterios era situat undeva în Africa (mulți savanți cred că se afla în regiunea unde se găsește astăzi Somalia, în Cornul Africii) și era bogat în resurse.
Țara Punt a făcut comerț cu egiptenii de-a lungul mai multor secole. Negoțul dintre cele două țări a început undeva în jurul anului 2600 î.e.n., în timpul faraonului Keops.
Chiar dacă există o mulțime de incertitudini cu privire la locul în care se găsea Punt, egiptenii au lăsat suficiente indicii despre tipurile de resurse pe care le-au obținut din acest regat, cum ar fi aurul, abanosul și mirul.
Mai mult, există și câteva descrieri despre expediții navale ale egiptenilor în acest regat uitat. Societatea Punt prezintă o mulțime de asemănări cu societatea egipteană și în ceea ce privește limbajul, portul ceremonial și artele.
Cercetările menite să descopere locul precis în care s-a dezvoltat această cultură aproape mitologică sunt încă în desfășurare.
Etruscii
Între secolele VIII și III î.e.n., în centrul și în nordul Italiei a înflorit civilizația etruscă. A fost o civilizație cunoscută pentru bogatele sale resurse minerale și pentru faptul că era un gigant comercial mediteranean.
Realizările acestei lumi dispărute au pus bazele dezvoltării artei și culturii romane antice. Arheologii și savanții au observat că etruscii au dezvoltat o limbă scrisă unică și au fost prima „superputere” a Mediteranei de Vest, care, alături de greci, a ajutat la dezvoltarea primelor orașe din Europa.
Au fost găsite și morminte familiale opulente ale etruscilor, dintre care primul, excavat în 2013, fusese al unui prinț. Camerele luxoase etrusce păstrate în muzeul din Vatican ne pot ajuta să ne formăm o idee despre stilul de viață pe care îl aveau oamenii în perioada respectivă.
Una dintre puținele gravuri în limba etruscă a fost găsită în 2016, pe o stelă de piatră de 237 de kilograme, la un templu etrusc din Toscana, potrivit Live Science, find considerată una dintre cele mai importante descoperiri din ultimele decenii.
Limba, ieșită din uz în urmă cu mai bine de două milenii, ar putea dezvălui detalii despre zeitățile venerate de această societate.
Ceea ce se știe acum cu siguranță este că etruscii aveau o societate teocratică și că ritualurile religioase ocupau o mare parte din viața lor de zi cu zi.
Consultarea oracolelor se practica pe scară largă. Așezările lor erau state-orașe independente, dar conectate prin religie, limbă și cultură, în ansamblu.
Cultura Nok
Foarte puțin cunoscută, cultura Nok a înflorit în timpul Epocii Fierului pe teritoriul pe care astăzi se găsește Nigeria, din secolul V î.e.n. până în secolul II e.n., conform Ancient.eu.
Primele dovezi ale existenței culturii Nok au fost descoperite accidental, în 1943, în timpul unei operațiuni de minerit. A fost găsit un cap de teracotă, ceea ce indica o tradiție a sculpturii.
După aceea, au apărut alte câteva figurine din perioada Nok. Multe dintre ele sunt sculpturi din teracotă care înfățișează oameni cu bijuterii și sceptre.
Potrivit Institutului de Artă din Minneapolis, acestea sunt simboluri ale autorității văzute și în arta egipteană antică.
Experții au ajuns la concluzia că Nok a fost prima cultură cunoscută din Africa de Vest care a produs sculpturi de capete și figuri umane specifice din teracotă, care au devenit în cele din urmă sinonime cu identitatea sa.
Mai mult, Nok era o societate sedentară și se baza foarte mult pe agricultură.
Încă există o mare doză de mister cu privire la originile culturii Nok. Unii experți consideră că arta și metalurgia Nok au influențat societățile africane de mai târziu, dar sunt necesare mai multe dovezi pentru susținerea acestei teorii.
De asemenea, se știe foarte puțin despre organizarea socială a populației Nok. Astfel, până când vor fi descoperite mai multe date despre stilul de viață, cultura Nok va fi recunoscută doar prin lucrările sale de artă din teracotă.
Sanxingdui
Sanxingdui, o cultură chineză antică și enigmatică (situată în provincia modernă a Chinei Sichuan) a dispărut aproape complet ca urmare a unui cutremur puternic survenit în urmă cu aproape 3.000 de ani.
Originile sale au fost descoperite din întâmplare de un țăran din provincia Sichuan în 1929, care a găsit câteva obiecte în timp ce consolida un canal de scurgere.
Cu toate acestea, abia în 1986, când arheologii au descoperit două tezaure din Epoca Bronzului, care includeau obiecte de jad, aproximativ 100 de fildeși de elefant și sculpturi impresionante de bronz, de 24 metri înălțime, a devenit evident cât de avansată fusese această cultură.
Măști ciudate cu pupile mari și urechi asemănătoare cu ale elefanților, fildeși, copaci și păsări din bronz, ornamente din aur și multe tipuri de sculpturi de jad – toate acestea reprezintă un univers spiritual deosebit de tot ce a mai fost descoperit vreodată.
Interesant este că, în timp ce abilitatea artistică a culturii Sanxingdui este cunoscută, nu se știu prea multe despre oameni și despre modul lor de viață.
Multe dintre măștile lor din plăci de bronz și aur pictate în mod elaborat sugerează că ar fi putut fi reprezentări ale unor zei sau strămoși.
Dovezile indică, de asemenea, că din cauza cutremurului masiv, cursurile de apă ce alimentau Sanxingdui au fost întrerupte, iar oamenii ar fi fost nevoiți să se mute.
Nu există texte antice sau înregistrări istorice care să ne ofere mai multe informații despre acești oameni. Istoria remarcabilelor artefacte Sanxingdui rămâne și ea învăluită în mister, deoarece nu este clar care era scopul obiectelor.
Până la noi descoperiri, cultura Sanxingdui va rămâne o enigmă cu o expresie artistică fascinantă.
Regatul Silla
Silla a fost unul dintre cele trei regate ale Coreei antice. A supraviețuit aproape o mie de ani, între 57 î.e.n. și 935 e.n., și, prin urmare, este considerat una dintre cele mai îndelungate dinastii regale continue din istorie.
Fondată de monarhul Bak Hyeokgeose, cultura Silla avea un sistem ierarhic strict de ranguri sociale și avea o clasă aristocratică bogată.
Săpăturile efectuate până acum au scos la iveală ornamente luxoase, coroane și centuri de aur și au demonstrat că oamenii aveau un stil de viață foarte complex.
Alte obiecte extravagante din epocă – un pumnal din aur, o statuetă Buddha din fontă și bijuterii din jad, spre exemplu – pot fi văzute la Muzeul Național Gyeongju din Coreea de Sud.
Regatul Silla a atins apogeul între anii 400 și 800, când regele Naemul a instituit o monarhie ereditară. A fost o perioadă cu o dominantă politică și militară, care a reușit să atragă prosperitatea.
Budismul a fost adoptat în regatul Silla în 527 și a dus la o transformare totală a societății și culturii sale. În această fază, crearea și utilizarea obiectelor de aur au înflorit, fiind folosite ca icoane și relicvarii.
Statuile realizate în această perioadă erau în mare parte dedicate lui Buddha și altor ființe divine.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau