Cod roșu de Bojdeucă. Ne-am șters trecutul cu fonduri europene

Am urmărit cu interes scandalul Bojdeuca lui Creangă. E un caz de restaurare heirup, pe fonduri europene. Și când iei fonduri europene trebuie să faci praf ceva vechi și să-i dai un „touch” european. European după capul unor lideri inculți (și a, atenție, a unor restauratori care dau cu semnăturile aiurea de decenii și nu-i deranjează nimeni). Bojdeuca e însă nimic față de ce s-a întâmplat în ultimele două decenii cu trecutul recent.

Cazul „Bojdeuca” e, așadar, doar un exercițiu într-un proiect mai amplu de autoștergere a memoriei. Am vrut să ștergem 4 decenii de comunism și să legăm „firele” capitaliste nouăzeciste direct cu interbelicul. Și am reușit. Acum avem ciment ieftin pe euro care a înlocuit diverse forme de urbanizare comunistă. Orașele, acuzate că le-au șters comuniștii identitatea, seamănă acum mai toate cu o cetate de ciment cu parcări, bariere și blocuri noi. Din vechile centre civice au rămas farmacii și case de pariuri. Iar planificarea comunistă e visul ecologiștilor pe lângă PUZ-urile iresponsabile aruncate de capitalismul bun.

E deci util un semnal de alarmă, ne moare memoria pe termen mediu și scurt. Și facem excese cu memoria pe termen lung. Cheltuim 1 milion să restaurăm o casă unde singurul lucru care trebuia conservat era faptul că încă mai există și că diferă de tot ce se construiește azi. Dar nu știm să cheltuim pentru a păstra memorie pe termen mediu și scurt.