Sofia Ionescu Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume. A dormit șapte ani în spital: „Copiii mei n-au avut mamă!”

Printre pacienţii celebri ai Sofiei Ionescu Ogrezeanu, prima femeia neurochirurg din lume, se numără soţul Mariei Tănase, soţia lui Gheorghe Gheorghiu - Dej sau una dintre soţiile şeicului Zaed - Bin sultan al Nohaian din Abu - Dhabi.

În anul 1945, la terminarea facultăţii, suceveanca s-a căsătorit cu doctorul Ionel Ionescu, tânărul cuplu locuind timp de şapte ani de zile în spital, unde au asigurat garda permanentă, iar timp de 15 ani nu au avut concediu de odihnă.

"Copiii mei n-au avut mamă. Eu eram mereu obosită, munceam la policlinică cu plata de două ori pe săptămână, ca să-mi suplimentez veniturile. Pot să jur că n-am cerut niciodată bani. Nu spun că n-am primit de la unii, dar n-am condiţionat niciodată operaţiile. Noaptea mă trezeam la 2 şi până la patru îmi scriam lucrările ştiintifice", declara Sofia Ionescu într-un interviu cu puţin timp înainte să se stingă din viață.

Prima femeie neurochirurg din lume

Sofia Ionescu s-a născut în 1920, în Fălticeni, şi a urmat cursurile Facultăţii de Medicină de la Bucureşti. Ea este considerată prima femeie neurochirurg din lume, după ce, în anul 1944, a operat pe creier un băieţel, intervenţia chirurgicală fiind un real succes.

Sofia Ionescu s-a născut pe 25 aprilie 1920 în oraşul sucevean Fălticeni, fiind fiica casierului BNR, Constantin Ogrezeanu. După ce a făcut şcoala generală şi gimnaziul la Fălticeni, liceul l-a urmat la Şcoala de Fete ”Marica Brâncoveanu” din Bucureşti. La sfârşitul liceului, Sofia Ionescu a urmat Facultatea de Medicină din capitala României.

Dorinţa de a ajunge medic a apărut în gândurile Sofiei încă de la vârsta de 16 ani, însă la început tatăl ei nu a încurajat-o să devină cadru medical. Între anii 1939 - 1945, Sofia Ionescu a fost studentă la Facultate de Medicină din Bucureşti, unde i-a avut ca şi profesori pe Francisc Rainer, George Emil Palade, Alfred Rusescu şi Ionescu Sineşti.

În vacanțele de vară îngrijea răniți

Anii de studenţie au coincis cu cel de-al Doilea Război Mondial, astfel că în vacanţele de vară, Sofia Ionescu era nevoită să îi îngrijească pe răniţii care ajungea în spitalele din Fălticeni. În anul 1943, suceveanca a obţinut un post de intern la serviciul de neurochirugie al Spitalului nr.9 din Bucureşti, unde din cauza războiului lucra practic non - stop.

Sofia Ionescu a fost cooptată în echipa neurochirurgicală condusă de profesorul Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei româneşti, din care mai făceau partea doctorii Constantin Arseni şi Ionel Ionescu, viitorul soţ al Sofiei Ionescu. Astfel, profesorul Dimitrie Bagdasar a contribuit la promovarea primei femei - medic neuorchirurg din România.

În anul 1944, suceveanca a realizat prima ei operaţie pe creier. Cum doctorul Bagdasar avea o mică rană la deget, nu a a putut opera un băieţel care ajunsese la spital, în comă. Sofia Ionescu a acceptat să facă prima intervenţie chirurgicală pe creier, care a reprezentat şi prima ei intervenţie de succes. După această operaţie, profesorul Dimitrie Bagdasar a fost convins de faptul că Sofia are aptitudini de neurochirurg.

A fost declarată medic-erou

În anul 1970, Sofia Ionescu şi-a însoţit o pacientă, membră a Ambasadei Franceze, la Paris şi Lyon. Medicii francezi nu putea să creadă că există o femeie neurochirurg, astfel că i-a cerut Sofiei să le arate mâinile, pentru a vedea dacă are o bătătură pe degetul inelar, cum au toţi neurochirurgii. Când au văzut că are o bătătură mare pe inelar şi-au dat seama că ea nu a operat doar o dată, ci în nenumărate rânduri. Sofia Ionescu a continuat să opereze până în anul 1990, când din cauza unei operaţii de cataractă, doctoriţa a trebuit să se pensioneze. Printre pacienţii celebri ai Sofiei Ionescu se numără soţul Mariei Tănase, soţia lui Gheorghe Gheorghiu - Dej sau una dintre soţiile şeicului Zaed - Bin sultan al Nohaian din Abu - Dhabi.

Profesor universitar, membru al Societăţii Române de Istoria Medicinei, Membru Emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale, a fost declarată medic erou de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care i-a trecut numele într-un album alături de alţi 65 de renumiţi medici.

„Nu mi-am găsit timp să-mi scriu memoriile”

A primit „Semnul de Distincţie” al Crucii Roşii, insigna „Evidenţiată în Munca Medico-Sanitară”, medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei”, medalia „25 de ani de la Proclamarea Republicii”, Diploma de Onoare ANFDUR pentru merite de excepţie, Premiul „Elisa Leonida Zamfirescu” şi Diploma de Onoare a Confederaţiei Naţionale a Femeilor din România.

"Îmi pare rău ca nu mi-am găsit timp să-mi scriu memoriile. Aş fi putut să spun tinerilor neurochirurgi cum am făcut meseria asta. Aş fi putut să descriu tehnici inedite, folosite ad-hoc în situaţii imprevizibile şi nenumărate întâmplări cu rezultate fericite. Pentru că munca mea din aceşti 47 de ani ar fi încăput foarte bine în două vieţi. Aş fi avut ce să le spun!", declara Sofia Ionescu despre principalul său regret.

Sofia Ionescu a decedat în 2008, la vârsta de 88 de ani şi a fost înmormântată la Cimitirul Bellu din Bucureşti.