Un scriitor tanzanian, câştigător al premiului Nobel pentru literatură
Dimensiune font:
Scriitorul tanzanian Abdulrazak Gurnah a câştigat premiul Nobel pentru literatură pe anul 2021, potrivit unui anunţ făcut de Academia Suedeză din Stockholm.
Laureatul din acest an a fost recompensat pentru "înţelegerea sa lipsită de compromisuri şi plină de compasiune a efectelor colonialismului şi a destinului refugiaţilor prinşi la intersecţia dintre culturi şi continente".
Abdulrazak Gurnah s-a născut în 1948 pe insula Zanzibar din Oceanul Indian şi a ajuns în Anglia în calitate de refugiat la sfârşitul anilor 1960. A început să scrie în limba engleză şi a publicat 10 romane şi o serie de nuvele. Tema dezrădăcinării refugiaţilor se regăseşte pe întregul parcurs al operei sale literare.
Dedicarea scriitorului faţă de adevăr şi aversiunea lui faţă de simplificare sunt uluitoare. Deşi acest stil poate să pară sumbru şi lipsit de compromis, Abdulrazak Gurnah urmăreşte în acelaşi timp destinele unor personaje cu multă compasiune şi cu un angajament de neclintit. Romanele sale evită descrierile stereotipe şi ne deschid ochii către o Africă de Est diversă din punct de vedere cultural şi complet necunoscută multor oameni care trăiesc în alte părţi ale lumii. În universul literar creat de Gurnah, totul se schimbă - amintiri, nume, identităţi.
După eliberarea pacifistă de sub dominaţia colonială britanică în decembrie 1963, Zanzibar a trecut printr-o revoluţie care, în timpul regimului preşedintelui Abeid Karume, a dus la oprimarea şi persecutarea cetăţenilor de origine arabă. Au avut loc şi masacre. Abdulrazak Gurnah aparţine grupului etnic devenit victimă, iar după finalizarea cursurilor liceale a fost nevoit să îşi părăsească familia şi ţara - devenită între timp Republica Tanzania. Avea pe atunci 18 ani. Abia în 1984 a devenit posibil pentru el să revină în Zanzibar şi îşi revadă tatăl, cu puţin timp înainte de moartea acestuia. Până la pensionarea sa petrecută recent, Abdulrazak Gurnah a fost profesor de engleză şi literatură colonială la Universitatea Kent din Canterbury, concentrându-se în cursurile sale pe literatura scrisă de autori precum Wole Soyinka, Ngugi wa Thiong'o şi Salman Rushdie.
A început să scrie la vârsta de 21 de ani în timp ce era exilat în Anglia şi, deşi swahili este limba lui maternă, engleza a devenit instrumentul său literar. A dezvăluit că, în Zanzibar, accesul lui la literatura scrisă în swahili era virtual inexistent şi că primele lui texte nu pot fi considerate literatură. Poezia arabă şi persană, în special "The Arabian Nights", au reprezentat un prim şi important izvor de inspiraţie pentru el, precum şi anumite capitole din Coran. Însă tradiţia limbii engleze, de la texte de Shakespeare la volume de V.S. Naipaul, i-a marcat în mod special opera literară.
Scriitorul a ales să încalce totuşi convenţiile, prezentând colonialismul din perspectiva populaţiilor indigene. Romanul său "Desertion" (2004), ce descrie o poveste de dragoste, este o contradicţie flagrantă cu ceea ce scriitorul a numit "iubirea imperială", în care convenţionalul erou european se întoarce acasă după escapade romantice în străinătate, iar povestea ajunge la sfârşitul său inevitabil şi tragic. În cazul lui Gurnah, povestea continuă pe solul african şi nu se sfârşeşte niciodată.
În toate cărţile sale, Abdulrazak Gurnah s-a străduit să evite nostalgia omniprezentă pentru o Africă pre-colonială imaculată. Propria lui origine este o insulă din Oceanul Indian diversă din punct de vedere cultural, cu o istorie marcată de comerţul cu sclavi şi diverse forme de oprimare sub dominaţia mai multor puteri coloniale - portugheză, indiană, arabă, germană şi britanică - şi de legături comerciale cu lumea întreagă. Zanzibar era o societate cosmopolită înainte de globalizare.
Abdulrazak Gurnah a debutat cu romanul "Memory of Departure" în 1987, despre o revoltă eşuată de pe continentul african. În al doilea roman al său, "Pilgrims Way", apărut în 1988, scriitorul explorează realitatea cu multe faţete ale vieţii sale din exil.
Cel de-al treilea roman al lui, "Dottie", publicat în 1990, este portretul unei femei de culoare, născută într-o familie de imigranţi şi care trăieşte în condiţii dificile ale Angliei rasiste din anii 1950.
Al patrulea roman al său, "Paradise", publicat în 1994, l-a ajutat să devină un scriitor cunoscut şi a avut la bază o expediţie de cercetare şi pregătire în Africa de Est în 1990. Acel roman a fost selecţionat pe lista scurtă a prestigiosului premiu literar Booker şi nominalizat la Whitbread Prize.
Alte romane notabile ale sale sunt "Admiring Silence" (1996) şi "By the Sea" (2001) - selectat pe lista lungă de la Booker Prize.
Printre cele mai recente volume publicate de scriitorul tanzanian se află volume precum "The Last Gift" (2011), "Gravel Heart" (2017) şi "Afterlives" (2020), cel din urmă reluând acţiunea din punctul în care s-a terminat cartea sa "Paradise" din 1994.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau