Dacă o librărie devine poet, şi reciproca este posibilă!

Dorian OBREJA

Pe 6 august este una dintre marile prăznuiri ale creştinătăţii, anume „Schimbarea la Faţă a Domnului”. Tot atunci, fericită coincidenţă, aş spune, şi o însemnată sărbătoare a literaturii române, în această zi, în 1941, la Bârlad, născându-se cel care avea să devină un poet de o originalitate şi valoare remarcabile, e vorba de Cezar Ivănescu.

Pentru cei din generaţiile mai tinere, o prezentare, chiar şi succintă, a personalităţii acestuia cred că este necesară.

Provenind dintr-o familie de intelectuali (nepot al lingvistului Gheorghe Ivănescu şi rudă cu matematicianul Octav Onicescu), Cezar Ivănescu a absolvit Facultatea de Filologie din Iaşi, a fost profesor de limba şi literatura română în Moldova şi Ardeal, apoi redactor la diverse reviste literare, printre care şi „Luceafărul”, precum şi îndrumătorul cenaclului „Numele poetului”.

Debutul poetic în presă are loc la 18 ani, în iunie 1959; în 1968, se consemnează debutul editorial, cu volumul „Rod”, laureat cu Marele Premiu al primei ediţii a Festivalului Naţional de poezie „Mihai Eminescu”, în acelaşi an; în 1969, debutează în teatru, cu piesa „Mica dramă”, jucată la Piteşti.

Plin de originalitate şi dinamism, dorind să „reînvie sincretismul baladesc medieval al poeziei şi muzicii”, începe, în 1971, spectacole de acest gen (alături de propria-i orchestră, cunoscută ca „Baaad” - ce prefigura numele capodoperei sale poetice de mai tîrziu, denumite „La Baaad”), creând şi interpretând muzică atât după versurile sale, dar şi după cele scrise, de-a lungul vremurilor, de Pindar, Villon, Baudelaire, Poe, Eminescu ori Bacovia. Cine doreşte, de exemplu, să asculte inegalabila şi tulburătoarea interpretare a „Doinei” eminesciene poate să o facă accesând link-ul https://www.youtube.com/watchŢv=wNE79qbVVjo.

A scris şi publicat, dacă am numărat bine, în timpul vieţii, nu mai puţin de 24 de cărţi (poezie, dramaturgie, docu-roman); alte şase volume i-au apărut postum. Pentru opera sa, a fost distins de 19 ori, cu importante premii literare, dar şi titluri precum cetăţean de onoare, act de cinstire, excelenţă în domeniul cultural.

Între 2000 şi 2008, când a plecat dintre noi, a fost director al prestigioasei edituri ieşene „Junimea”. Care, acum, din iniţiativa actualului manager, Lucian Vasiliu, lăudabil continuator al tradiţiei instituite de înaintaşul său, şi cu sprijinul Primăriei ieşene, doreşte ca noul sediu în care s-a mutat – în Parcul Copou, la doi paşi de Teiul Luceafărului - să fie un complex multicultural, găzduind nu doar redacţiile editurii şi revistei „Scriptor”, ci şi galeriile de artă plastică „Dragoş Pătraşcu” şi, acum ajung la miezul subiectului, librăria „Cezar Ivănescu”!

Pentru a ajunge ceea ce a fost şi rămâne – personalitate greu de egalat a poeziei noastre contemporane -, Cezar Ivănescu a avut şi talent, dar a şi „transferat” cel puţin conţinutul unei librării în spiritul său. Iată că, în această perioadă, cercul se închide, şi spiritul lui Cezar Ivănescu vine să tuteleze o librărie.

Poate se va merge şi mai departe, reluându-se ediţiile Festivalului de poezie „Cezar Ivănescu”; deocamdată, pe 6 august, să fim prezenţi la inaugurarea librăriei ce-i poartă numele, bucurându-ne că, în vremuri grele, când dispar asemenea instituţii esenţiale pentru cultură şi civilizaţie, se naşte una nouă...