Nu credeți în miraje generate de sondaje!

Dorian OBREJA

Și abia veni sorocul, ce mai freamăt, ce mai zbucium! O asemenea parafrază ar fi trebuit să definească ziua de 4 aprilie, data începerii campaniei.

Asta dacă politicienii nu ar fi introdus și utilizat din plin și conceptul de precampanie. În care nu sunt valabile nici un fel de reguli precum există în campania propriu-zisă. Până pe 3 aprilie, în România – dar și în străinătate – au fost plasate numeroase panouri de mari dimensiuni, cu chipuri, cât mai sugestive cu putință, ale doritorilor de Cotroceni, precum și cu slogane menite, în viziunea echipelor de campanie, să atragă electoratul ca muștele la miere, precum „România înainte!”, „România onestă”, „Am curaj să fac dreptate”. În același timp, presa și internetul au abundat de emisiuni/articole/interviuri despre/cu candidați, desigur, fără insemnele de publicitate electorală. O diferență și mai însemnată constă în aceea că, în precampanie se poate face promovare politică, ce nu trebuie justificată din punct de vedere al costurilor, iar în campanie – promovare electorală, decontată în anumite condiții.

Ținând cont de acest aranjament, nu foarte moral, dar acceptat tacit și utilizat de către toți participanții la cursa prezidențială, primele câteva zile din campanie au fost mai inconsistente – numeric și ca amploare - decât cele din perioada premergătoare. Unul dintre candidați a mulțumit voluntarilor, altul s-a filmat în fruntea unei coloane interpretând „Batalioane române, treceți Carpații” (???), altul a postat un clip realizat în diaspora. Singura acțiune de amploare a fost a candidatului coaliției aflate la guvernare, prezent la Craiova, la un miting ce a adunat, potrivit organizatorilor, 25.000 de participanți.

Manifestări ceva mai intense s-au semnalat în spațiul rețelelor de socializare, unde, însă, pornindu-se de la problemele semnalate în noiembrie 2024, au început să intre în funcțiune și sancțiunile determinate de abateri de la normele impuse. Conform unui comunicat B.E.C., mai mult de jumătate din materialele publicitare politice postate în mediul online încălcau legea și trebuiau înlăturate.

În circumstanțele menționate, bătălia ce atrage toate privirile este dusă prin intermediul sondajelor. Aceasta deși: 1. toate instrumentele de acest fel, aplicate la primul tur al prezidențialelor de anul trecut, au înregistrat erori uriașe în prognozarea ierarhiei și procentelor candidaților; 2. multe dintre cele din ultima vreme sunt, vizibil, extrem de subiective, configurând ”realități” diametral opuse.

Ilustrul sociolog francez Pierre Bourdieu susținea, elocvent, că ”sondajul de opinie este, în prezent, un instrument de acţiune politică: probabil cea mai importantă funcţie a sa este de a impune iluzia că există ceva ca o opinie publică obţinută prin însumarea pur aditivă a opiniilor individuale; să impună, spre exemplu, ideea că în cazul oricărei colectivităţi date putem găsi o opinie publică, echivalentă cu o medie a opiniilor sau o opinie medie.”. Or, tot Bourdieu publica, argumentat, un articol intitulat, șocant la prima lectură, ”Opinia publică nu există”. Același arăta că „sondajele surprind destul de bine structura opiniilor la un moment dat, într-o situaţie stabilă, dar sesizează foarte prost stările potenţiale de opinie, mai precis, mişcările de opinie”. Iar România se află, indubitabil, într-o etapă a mișcărilor majore de opinie. Așa încât sondajele ne prezintă miraje de care am face bine să nu ne lăsăm înșelați!