Trumpismul, între două tsunami

Dorian OBREJA

Să facem o scurtă incursiune în perioada ultimelor 10 luni.

10 iunie 2024; potrivit unui sondaj, președintele american Joe Biden se situează „la mică distanță” în fața lui Donald Trump în topul preferințelor electorale ale americanilor. Cine și-ar fi închipuit, la acea dată, că Biden nu va rămâne președinte? și, în consecință, că globalismul nu va primi o lovitură uriașă în chiar inima sa?

27 iunie; președintele american Joe Biden și rivalul său republican, Donald Trump, au avut prima dezbatere televizată în contextul alegerilor. Cine și-ar fi închipuit că dezbaterea avea să fie catastrofală pentru cel dintâi, provocând retragerea lui, dar cu o mare întârziere  (aproape o lună), ce i-a costat scump pe democrați?

19 octombrie. Kamala Harris, candidata Partidului Democrat american la președinția SUA, avea un ușor avantaj în sondajele de opinie în fața contracandidatului republican, miliardarul Donald Trump. Harris era cotată în sondaje cu 49%, în vreme ce Trump, cu 46%. Cine și-ar fi închipuit că, peste o lună și jumătate, Trump avea să contabilizeze 49,8%, iar Harris – 48,3%, dar, de data aceasta, nu în sondaje, ci la urne?

Probabil că 27 iunie poate fi considerată o zi istorică, ziua în care a început sfârșitul erei Biden, a democraților din SUA și, pe cale de consecință, a curentului definit drept progresist la nivel mondial.

4 martie a.c. Potrivit unui sondaj, la trei luni de la începutul celui de-al doilea mandat, președintele Donald Trump a atins cel mai ridicat rating de aprobare din cariera sa de lider al Statelor Unite – în timp ce mai mulți americani consideră că țara se află pe drumul cel bun decât oricând din 2004 încoace.

2 aprilie, supranumită de Trump ”Ziua Eliberării” (și ”ziua recesiunii”, de către democrați) – președintele american anunță noile taxe vamale, cuprinse  între 10% și 49%.

5 aprilie. Urmare a anunțării noilor taxe, demonstrații ample împotriva lor, însă și contra altor măsuri luate de către noua administrație, în SUA (sub genericul ”hands off”), dar și aproape în întreaga lume. De asemenea, unele sondaje arată că, deja, rata de aprobare a președintelui Trump de către americani a început să scadă ușor.

27 iunie 2024 a fost o zi istorică pentru ceea ce avea să se întâmple, mai apoi, în SUA și în lume.

5 aprilie 2025 este o zi istorică pentru ceea ce se va întâmpla, în continuare, în SUA și în întreaga lume.

Dacă măsurile administrației de la Casa Albă vor începe să aducă prosperitate poporului american (nu doar unor miliardari), atunci trumpismul va putea fi considerat câștigător pentru încă o perioadă de timp. Inclusiv prin cuceriri extraterestre, căci Trump a promis ca, în vremea mandatului său, ”să fie înfipt steagul american pe Marte”. Numai că, dacă urmările vor fi negative pentru alte țări, SUA vor înregistra pierderi (nu doar de simpatii) terestre, creșterea ostilității și a izolării. Trumpismul ar putea continua să domine, indiferent dacă cel de la care îi vine denumirea își va duce mandatul până la capăt (are, totuși, 78 de ani...), dacă va obține unul nou (variantă ce pare neconstituțională, dar, cu toate acestea, e vehiculată tot mai insistent), sau dacă se va prelungi, post-Trump, prin intermediul unui J.D.Vance, sau, de ce nu? Elon Musk, de exemplu – situație în care acest curent va deveni și mai radical, și mai orientat spre dreapta.

Ziua de 5 aprilie a declanșat un tsunami. Ziua în care trumpismul ar eșua ar echivala cu un altul. Iar urmările s-ar însuma.