„Menopauza masculină” crește riscul de infarct și atac cerebral. La ce să fie atenți bărbații

 Deși menopauza este un termen bine cunoscut, asociat cu modificările hormonale și fizice care apar la femei, pe măsură ce înaintează în vârstă, andropauza, un proces similar care afectează bărbații, primește mai puțină atenție. Riscurile pentru sănătatea bărbaților pot fi semnificative, atenționează specialiștii, care au mai multe recomandări.

Andropauza se manifestă prin scăderea libidoului, oboseală cronică, dificultăți de concentrare și depresie. Mai puțin discutată este legătura acesteia cu bolile cardiovasculare, una dintre principalele cauze de mortalitate la bărbați. Conform unei analize publicate în Virulence, nivelurile scăzute de testosteron pot fi asociate cu un risc crescut de afecțiuni precum boala coronariană. În ciuda acestor observații, comunitatea medicală nu consideră încă andropauza o afecțiune care necesită tratament standardizat. Dezbaterea continuă pe tema legăturii dintre deficitul de testosteron și bolile cronice, iar specialiștii recunosc importanța unei abordări personalizate în gestionarea simptomelor și riscurilor asociate.

Ce este andropauza

Andropauza reprezintă o scădere treptată și continuă a nivelului de testosteron și dehidroepiandrosteron (DEHA) – un hormon steroid important – la bărbații de vârstă mijlocie. Această schimbare este cauzată, printre altele, de reducerea numărului de celule Leydig, care sunt responsabile pentru producția acestor hormoni în organism.

Spre deosebire de menopauza la femei, andropauza nu afectează capacitatea de reproducere (adică bărbații pot încă să conceapă copii și la vârste înaintate), deși performanța sexuală și libidoul scad odată cu îmbătrânirea. Un aspect interesant este că termenul andropauză nu este inclus în sistemul de clasificare medicală ICD-10 al Organizației Mondiale a Sănătății, așa cum este menopauza. Deși andropauza sau „scăderea androgenilor la bărbații în vârstă” (ADAM), prin definiție, este asociată cu o diminuare a producției de hormoni sexuali masculini, în special testosteron, această tulburare nu este sinonimă cu hipogonadismul. 

Hipogonadismul la bărbați reprezintă o reducere a nivelului de testosteron și a efectelor asociate acestuia, manifestată prin valori sanguine de testosteron sub intervalul normal (300–1000 ng/dL). Nivelurile scăzute de testosteron pot duce la deficiențe în dezvoltarea sexuală primară sau secundară la copii și adolescenți. Termenul hipogonadism se referă, în general, la deficiențe permanente, nu la cele tranzitorii sau reversibile, și indică o insuficiență a hormonilor reproductivi, cu sau fără impact asupra fertilității.

În hipogonadismul primar, nivelurile de hormon luteinizant (LH) și de hormon foliculostimulant (FSH) sunt în mod obișnuit ridicate, indicând un defect primar la nivelul testiculelor. În schimb, în hipogonadismul secundar sau central, valorile LH și FSH sunt normale sau scăzute, semnalând o problemă la nivelul glandei hipofize.

Potrivit National Institutes of Health din SUA (NIH), spre deosebire de hipogonadism, termenul andropauza este utilizat într-un mod mai general pentru a descrie bărbații de vârstă mijlocie și înaintată care prezintă semne de scădere generalizată a hormonilor masculini, adesea asociată cu tulburări precum depresia, reducerea libidoului, disfuncția sexuală și modificările compoziției corporale, cum ar fi creșterea cantității de grăsime abdominală și pierderea masei și tonusului muscular. Această tulbrare este uneori denumită criza bărbatului de vârstă mijlocie”, caracterizată prin modificări hormonale, psihologice, interpersonale, sociale, sexuale și spirituale.

 Simptomele „menopauzei masculine” sunt similare cu ale celei feminine

Pierderea de testosteron poate începe la bărbați chiar de la vârsta de 35 de ani și are loc treptat, cu o scădere anuală de doar 1–1,5%, potrivit NIH. Comparativ cu pierderea bruscă de estrogen pe care o experimentează femeile la menopauză, scăderea treptată a testosteronului poate dura ani de zile până începe să producă simptome, multe dintre acestea fiind similare cu cele asociate menopauzei la femei. În același timp, nivelurile hormonilor tiroidieni, ai hormonului de creștere și ai DHEA încep să scadă la bărbați de la 25 de de ani, cu primele semne evidente în jurul vârstei de 30–40 de ani. Până la 80 de ani, majoritatea nivelurilor hormonilor masculini scad la valorile de dinainte de pubertate.

Primele semne ale scăderii testosteronului sunt, în general, vagi și cuprind:

• scăderea nivelului de energie,
• iritabilitare,
• declinul dispoziției,
•  
• diminuarea performanței cognitive,
• pierderea erecțiilor matinale.

Aceste simptome imită adesea alte afecțiuni. Alte simptome includ:

• infertilitate,
• reducerea pilozității faciale și corporale,
• creșterea grăsimii corporale,
• pierderea masei musculare,
• ginecomastie,
• modificări ale dimensiunii sau fermității testiculelor,
• semne de osteoporoză.

Legătura dintre andropauză și bolile cardiovasculare

„Studiile observaționale au arătat că bărbații cu niveluri neobișnuit de scăzute de testosteron par să aibă un risc mai mare de boli cardiovasculare, dar acest lucru nu demonstrează o relație cauză-efect”, a precizat dr. Robert H. Eckel, profesor emerit la Universitatea din Colorado, SUA, pentru American Heart Association.

O scădere a nivelului de testosteron nu reprezintă neapărat un motiv de îngrijorare decât dacă depășește o reducere moderată a funcției sexuale. Însă, dacă nivelurile scăzute de testosteron sunt însoțite de pierderea masei musculare, oboseală excesivă, anemie sau disfuncții sexuale severe, pacientul ar trebui evaluat de un endocrinolog, a subliniat dr. Eckel.

Deficitul de testosteron afectează sănătatea cardiovasculară prin multiple mecanisme, cum ar fi:

1. Dislipidemia și inflamația vasculară

Deficitul de testosteron contribuie la dezechilibre lipidice, cum ar fi creșterea nivelului de colesterol LDL („colesterol rău”) și scăderea colesterolului HDL („colesterol bun”). Acest dezechilibru accelerează formarea plăcilor de aterom în vasele de sânge. În plus, testosteronul este implicat în reducerea inflamației vasculare, iar lipsa acestuia poate favoriza procesele inflamatorii cronice.

2. Rezistența la insulină și diabetul zaharat

Conform cercetărilor publicate în Virulence, deficitul de testosteron afectează sensibilitatea organismului la insulină, crescând riscul de diabet de tip 2, o boală care, la rândul ei, amplifică riscul cardiovascular.

3. Obezitatea abdominală

Un alt efect frecvent al scăderii testosteronului este acumularea de grăsime abdominală. Acest tip de grăsime eliberează substanțe inflamatorii care cresc riscul de boli de inimă și accident vascular cerebral.

4. Hipertensiunea arterială

Testosteronul influențează reglarea tensiunii arteriale. O scădere semnificativă poate contribui la apariția hipertensiunii arteriale, unul dintre principalii factori de risc ai insuficienței cardiace.

Bolile cardiovasculare asociate cu andropauza

Potrivit cercetărilor, bolile cardiovasculare întâlnite la bărbații care traversează andropauza includ, de obicei: Boala coronariană: ateroscleroza accelerată de nivelurile scăzute de testosteron poate duce la îngustarea arterelor coronare, crescând riscul de angină pectorală și infarct miocardic;

• Insuficiența cardiacă: deficitul de testosteron afectează funcția miocardică, factor ce poate agrava insuficiența cardiacă;
• Accidentul vascular cerebral: andropauza crește riscul de tromboză și de formare a plăcilor de aterom, factori care pot duce la accidente vasculare cerebrale ischemice;
• Aritmiile: dezechilibrele hormonale pot perturba ritmul cardiac, favorizând apariția tahicardiilor și bradicardiilor.

Terapia hormonală: beneficii versus riscuri

Terapia cu testosteron poate fi o opțiune pentru bărbații care prezintă simptome ale a

 

 ndropauzei, precum scăderea libidoului, oboseala cronică, pierderea masei musculare și depresia. Dr. Eckel subliniază că aceasta poate oferi o îmbunătățire modestă a funcției sexuale și a masei musculare, dar nu este lipsită de riscuri. Potențialele efecte adverse includ creșterea tensiunii arteriale, hipertrofia prostatei și chiar riscuri cardiovasculare, dacă terapia este administrată fără monitorizare.

Beneficiile terapiei cu testosteron

Potrivit Endocrine Society, terapia hormonală poate ameliora unele simptome specifice ale andropauzei, în special atunci când nivelurile de testosteron sunt considerabil mai scăzute decât limitele normale. Beneficiile includ:

• Îmbunătățirea funcției sexuale: terapia poate crește libidoul și ameliora disfuncția erectilă în unele cazuri. Totuși, eficacitatea sa este limitată la bărbații cu deficit clar de testosteron, fără alte cauze subiacente ale acestor probleme;
• Creșterea masei musculare: testosteronul este necesar pentru menținerea masei și forței musculare. Terapia poate contribui la prevenirea pierderii musculare asociate cu înaintarea în vârstă;
• Îmbunătățirea densității osoase: terapia hormonală poate ajuta la reducerea riscului de osteoporoză, care apare frecvent în cazul scăderii nivelului de testosteron;
• Îmbunătățirea dispoziției: terapia hormonală poate ameliora simptomele depresiei și anxietății la bărbații cu deficit de testosteron.

Riscuri

În ciuda beneficiilor potențiale, utilizarea pe termen lung a terapiei hormonale este însoțită de incertitudini legate de siguranța și eficacitatea sa. Dr. Robert H. Eckel atenția asupra riscurilor asociate și a limitărilor datelor disponibile.

• Efecte asupra sănătății cardiovasculare: deși unele studii au arătat că terapia cu testosteron nu crește riscul de evenimente cardiovasculare majore, altele au identificat potențiale efecte adverse, cum ar fi hipertensiunea arterială și creșterea riscului de infarct miocardic. Food and Drug Administration (FDA) impune etichetarea produselor cu avertismente legate de posibilele riscuri cardiovasculare;
• Supresia producției naturale de testosteron: terapia hormonală poate inhiba funcția naturală a testiculelor, determinând scăderea producției proprii de testosteron. Acest efect este în special problematic pentru bărbații care își doresc să procreeze, deoarece poate duce la infertilitate;
• Hipertrofia prostatei: terapia poate provoca o creștere a volumului prostatei, agravând simptomele urinare sau poate masca afecțiuni precum cancerul de prostată;
• Acnee și retenție de fluide: unele persoane pot experimenta reacții adverse dermatologice sau edeme;
• Probleme hematologice: terapia hormonală poate crește nivelurile de hemoglobină și hematocrit, amplificând riscul de tromboze.

Când este indicată terapia hormonală

Conform ghidurilor Endocrine Society, terapia cu testosteron este recomandată doar bărbaților care îndeplinesc două criterii importante:

1. Prezența unor simptome sugestive de hipogonadism, precum scăderea libidoului, pierderea masei musculare sau oboseala extremă;
2. Niveluri de testosteron seric semnificativ scăzute, confirmate prin mai multe teste de sânge.

Pentru bărbații de peste 65 de ani, terapia ar trebui discutată individual, având în vedere riscurile și beneficiile în funcție de starea de sănătate generală. Orice tratament trebuie să fie neapărat monitorizat cu atenție de către un medic specialist în endocrinologie sau urologie.

Pentru bărbații cu simptome ușoare sau cu niveluri de testosteron apropiate de normal, modificările stilului de viață pot reprezenta o alternativă eficientă:

• Exerciții fizice regulate: activitatea fizică ajută la menținerea masei musculare și la îmbunătățirea stării de spirit;
• Somnul de calitate: un somn adecvat contribuie la optimizarea nivelului natural de testosteron;
• Dieta sănătoasă: alimentația echilibrată sprijină metabolismul și sănătatea generală.