Analiză - Cum a schimbat COVID lumea

Noul coronavirus a paralizat economiile, a devastat comunităţi întregi şi a pus în carantină aproape patru miliarde de oameni, izolaţi acasă în 2020, douăsprezece luni care au schimbat lumea ca niciun alt an, de o generaţie cel puţin, după cel de-al Doilea Război Mondial, relatează AFP.

Aproape 1,8 milioane de oameni au murit, iar aproape 82 de milioane s-au îmbolnăvit de covid-19 - un bilanţ probabil subestimat. Copii şi-au pierdut părinţi, au dispărut bunici, oameni au fost îndoliaţi de moartea în singurătate a unei rude, când vizitele la spital erau considerate prea riscante din cauza contagiunii.

Covid-19 nu este nici pe departe cea mai mortală pandemie din istorie. Ciuma bubonică din secolul al XVI-lea a eliminat un sfert din populaţia lumii. Cel puţin 50 de milioane de oameni au murit de gripa spaniolă în 1918-1919, iar 33 de milioane de SIDA, în 40 de ani.

Însă, pentru a lua noul coronavirus este de ajuns să respiri în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.

Amploarea dezastrului era greu de imaginat la 31 decembrie 2019, când autorităţile chineze anunţau 27 de cazuri de pneumonie virală de origine necunoscută, la Wuhan, în centrul Chinei.

Într-o economie mondializată, oprirea lanţurilor de aprovizionare cauzează o luare cu asalt de către consumatori panicaţi a raioanelor supermarketurilor.

Subinvestiţiile cronice în structurile sănătăţii publice sunt expuse în mod brutal, prin spitale care luptă să-şi menţină pe linia de plutire unităţile de terapie intensivă copleşite. Personalul subsalarizat poartă bătălia fără protecţie.

Întreprinderile se închid. Şcolile şi universităţile şi ele. Întâlnirile sportive sunt anulate. Traficul aerian civil este practic suspendat, trăind cea mai gravă criză din istoria sa. Magazinele, barurile, cluburile, restaurantele îşi închid uşile. În Spania, carantina este atât de severă încât copiii nu pot ieşi din casă. Oamenii se trezesc izolaţi, închişi timp de săptămâni de zile, uneori în apartamente minuscule.

Cei care o pot face munceasc de acasă. Videoconferinţele înlocuiesc şedinţele de la serviciu, călătoriile şi sărbătorile. Cei a căror funcţie le cere să fie prezenţi îşi pun viaţa sau locul de muncă în pericol.

Banca Mondială (BM) preconizează că, în 2021, 150 de milioane de oameni riscă să intre în marea sărăcie, din cauza recesiunii. Inegalităţile sociale, care s-au adâncit de-a lungul anilor, sunt deja mai ţipătoare ca niciodată.

Violenţa domestică explodează, iar problemele psihologice la fel. În timp ce locuitorii cei mai înstăriţi ai oraşelor se refugiază în locuinţele lor secundare sau la ţară, iar guvernele se poticnesc în amploarea crizei, cei care rămân închişi în oraşe fierb de furie.

Gigantul farmaceutic american Pfizer, asociat cu BioNTech, anunţă punerea la punct a unui vaccin ”eficient 90%”. Bursa îşi ia zborul, iar guvernele se precipită pentru a-şi constitui stocuri. O săptămână mai tâziu, compania americană Moderna anunţă un vaccin eficient ”95%”.

Guvernele se pregătesc să administreze milioane de doze, începând cu persoanele în vârstă, personalul medical şi categoriile cele mai vulnerabile, după care să lărgească la restul populaţiei vaccinarea - singurul bilet de întoarcere la o viaţă normală.

În decembrie, Marea Britanie devine prima ţară occidentală care autorizează vaccinul Pfizer/BioNTech, după ce China şi Rusia şi-au început campaniile de vaccinare cu propriile vaccinuri.

Statele Unite urmează regatul curând şi lansează vaccinarea, iar Europa o face şi ea la sfârşitul lunii.

În contextul în care cele mai bogate ţări dau zor să-şi facă stocuri, 2021 urmează să se deschidă cu o competiţie internaţională a vaccinurilor. China şi Rusia se vor bate să-şi promoveze vaccinurile pe cea mai bună piaţă, în principal în Africa şi America Latină.

Este dificil, în acest stadiu, să se estimeze urmele pe care le va lăsa pandemia asupra societăţilor. Unii experţi consideră că pot fi necesari ani de zile pentru a se ajunge la o imuniatte în masă. Alţii pariază pe o revenire la normal la mijlocul lui 2021.

Unii consideră că pandemia ar putea favoriza o abordare mai flexibilă a muncii la distanţă, eventual o relocalizare parţială a lanţurilor de producţie.

Alţii apreciază că frica de adunări în masă va avea consecinţe profunde asupra transporturilor, turismului şi evenimentelor culturale şi sportive.

Impactul asupra libertăţilor civile este altă sursă de îngrijorare. Potrivit unor analişti de la Freedom House, democraţia şi drepturile omului s-au deteriorat deja în 80 de ţări, în răspunsul dat virusului.

Fondul Monetar Internaţionl (FMI) este îngrijorat de o recesiune mai gravă decât cea de după criza financiară din 2008.

Însă, mulţi consideră că pandemia anunţă o catastrofă mai de durată şi mai devastatoare.

”Covid-19 este ca un val mare care ne-a lovit, însă în spate se profilează tsunamiul modificărilor climatice şi încălzirii planetei”, avertizează astrobiologul Lewis Dartnell, autorul lucrării "A ouvrir en cas d'apocalypse", o enciclopedie a dezastrului şi rezlienţei.