Noi modificări în domeniul construcțiilor, urbanismului și contenciosului administrativ

 ​Legea nr. 102/2023 prin care se introduc o nouă serie de modificări în domeniul autorizării lucrărilor de construcții, urbanismului și contenciosului administrativ („Legea”) a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 322 din 18 aprilie 2023. Deși a fost adoptată de Parlamentul României încă din noiembrie 2022, intrarea în vigoare a Legii a fost încetinită de formularea unei obiecții de neconstituționalitate respinsă cu unanimitate de Curtea Constituțională în 22 februarie 2023. 

Noile modificări vor intra în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării Legii în Monitorul Oficial.

Construcții și urbanism – Modificările în materia autorizării lucrărilor de construcții

Legea introduce o serie de prevederi în legătură cu publicitatea autorizațiilor de construire, menite să asigure o informare efectivă a oricăror persoane interesate.

Potrivit Legii, după comunicarea autorizației de construire, dar înainte de începerea lucrărilor, titularul acesteia va trebui să realizeze următoarele formalități:

a) să noteze autorizația de construire în cartea funciară a imobilului în cauză;

b) să publice într-un ziar de largă răspândire numărul și data autorizației, precum și titlul obiectivului de investiții – Legea nu menționează dacă ziarul trebuie să fie național ori local, însă având în vedere că potențialele persoane interesate să atace autorizația fac parte, de regulă, din comunitatea unde investiția se realizează, considerăm suficientă publicarea într-un ziar local de largă răspândire; și

c) să plaseze panoul privind investiția într-un loc vizibil din șantier, obligație ce exista deja în sarcina investitorilor în temeiul Ordinului nr. 63/1998 privind obligația afișării la loc vizibil a panoului de identificare a investiției.

În plus față de aceste modalități de publicitate întreprinse pe cheltuiala titularului, autoritatea emitentă este obligată să publice informațiile referitoare la principalele condiții de îndeplinit în termen de maximum 30 zile de la data emiterii autorizației. Printre condițiile considerate obligatoriu de publicat de către autoritate amintim POT (procentul de ocupare a terenului), CUT (coeficientul de utilizare a terenului), suprafețele, precum și dacă a fost solicitat/obținut avizul de la autoritatea competentă în domeniul protejării patrimoniului cultural, respectiv avizul autorității competente pentru protecția mediului. Conținutul autorizației de construire se consideră adus la cunoștința organismelor sociale interesate la data finalizării ultimei formalități de publicitate, indiferent dacă aceasta este realizată de titular sau de către autoritate.

Mai mult, Legea introduce și posibilitatea publicului interesat și a organismelor sociale interesate de a consulta la sediul autorității emitente informațiile referitoare la condițiile principale pentru executarea respectivelor lucrări de construire, precum și a oricăror documente considerate publice.

Măsurile adiționale de asigurare a publicității sunt dublate de reglementarea unor termene speciale în care organismele sociale interesate pot introduce acțiune în anularea autorizației de construire sau cereri de intervenție accesorie sau principală în astfel de litigii:

a) în situația în care plângerea prealabilă trebuie introdusă (respectiv în ipoteza în care autorizația de construire nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice), organismele sociale interesate trebuie să depună plângerea prealabilă în termen de 30 de zile de la data ultimei formalități de publicitate.

Totodată, termenul pentru introducerea cererii de anulare, suspendare, intervenție accesorie și intervenție principală este de 60 zile și curge de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă/ data împlinirii termenului legal în care autoritatea ar fi trebuit să formuleze un răspuns la plângerea prealabilă.

b) în cazul în care plângerea prealabila nu este obligatorie (situația în care autorizația de construire a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice), termenul pentru introducerea de către organismele sociale interesate a cererilor menționate mai sus este de 60 zile și curge de la data ultimei formalități de publicitate.

În plus, în materia urbanismului, Legea introduce un termen special de prescripție de 1 an de la aprobare pentru atacarea hotărârilor de aprobare a documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism de către organismele sociale interesate, prin derogare de la termenul general de 5 ani de la aprobare, prevăzut de art. 64 alin. (3) din Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului.

În reglementarea acestor termene speciale, Legea face referire expresă la organismele sociale interesate. Prin urmare, orice alte persoane interesate vor fi ținute de termenele generale în materia contenciosului administrativ, astfel cum sunt detaliate mai jos, respectiv de termenul general prevăzut de art. 64 din Legea 350/2001 privind atacarea hotărârilor de aprobare a documentațiilor de urbanism

Litigii – Modificările în materia contenciosului administrativ

Legea modifică și trei dintre cele mai folosite texte din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ („Legea contenciosului administrativ”). Modificările vizează în esență termenele de formulare a acțiunilor în anularea și suspendarea actelor administrative.

Termenul de introducere a acțiunii – art. 11

Prima modificare vizează termenul de formulare a acțiunii în anulare în contencios administrativ. Legea introduce o nouă literă d (1) la articolul 11 alin. (1) prin care precizează că, în cazul actelor administrative pentru care plângerea prealabilă nu mai e obligatorie, termenul de prescripție de 6 luni pentru introducerea acțiunii în anulare va curge de la data luării la cunoștință a conținutului actului.

Deși noul alineat pare că se referă la toate actele exceptate de la formularea plângerii prealabile (adică toate categoriile de acte enumerate în art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ), din expunerea de motive a Legii rezultă că inițiatorii acesteia erau preocupați specific numai de una dintre aceste categorii – și anume, categoria actelor individuale care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice. Într-adevăr, aceasta era de fapt singura categorie de acte pentru care nu exista deja o reglementare în cuprinsul art. 11 cu privire la începutul curgerii termenului de 6 luni. Această intenție nu a transpărut ca atare și în Lege.

Dincolo însă de acest aspect, momentul ales de legiuitor – data luării la cunoștință a conținutului actului – e susceptibil de a ridica câteva semne de întrebare în practică:

a) noua prevedere nu distinge între situația beneficiarului actului individual și cea a terțului – ca regulă, în filosofia Legii contenciosului administrativ, data luării la cunoștință a existenței sau a conținutului actului este stabilită pentru acțiunile introduse de terți, iar cea a comunicării pentru acțiunile introduse de beneficiari;

b) stabilirea datei cunoașterii conținutului actului și pentru beneficiar poate genera complicații probatorii – în ceea ce îl privește pe beneficiar, ar trebui să opereze o prezumție de cunoaștere a conținutului actului de la momentul comunicării acestuia; în ce măsură însă beneficiarul ar putea să răstoarne această prezumție prin probe contrare, va rămâne de văzut;

c) de multe ori, data cunoașterii conținutului actului este anterioară momentului în care actul devine irevocabil ca urmare a intrării în circuitul civil și a producerii de efecte juridice – așadar, aplicarea acestei dispoziții va conduce în unele situații la o suprapunere între termenul de formulare a plângerii prealabile și termenul de formulare a acțiunii în anulare.

Suspendarea executării actului – art. 14

Legea cuprinde două modificări cu privire la acțiunea în suspendarea executării actului administrativ formulată pe cale separată:

a) Legea introduce un termen de 30 de zile pentru formularea acțiunii în suspendare în temeiul art. 14 pentru actele care nu mai pot fi revocate

Posibil cea mai periculoasă dintre modificări și cu cel mai mare impact practic, limitarea termenului de formulare a acțiunii în suspendarea actelor care nu mai pot fi revocate (pentru că au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice) ridică probleme din perspectiva dreptului de acces la justiție. În practică, există situații în care una dintre condițiile necesare pentru suspendare – paguba iminentă – apare după 30 de zile de la luarea la cunoștință a conținutului actului. Or, în aceste situații, în urma modificărilor aduse Legii contenciosului administrativ, persoana vătămată nu va mai avea acces la acțiunea în suspendare prevăzută de art. 14.

b) Legea clarifică momentul de la care curge termenul limită de 60 de zile pentru introducerea acțiunii în anulare – în urma modificării, persoana vătămată care a recurs la remediul prevăzut de art. 14 va trebui să introducă acțiunea în anularea actului administrativ în termen de 60 de zile de la introducerea cererii de suspendare

Deși înainte de modificare Legea contenciosului administrativ nu prevedea expres momentul de la care începe curgerea termenului de 60 de zile, exista o interpretare statornicită (inclusiv prin decizii ale Curții Constituționale) în sensul că termenul curge de la data soluționăriicererii de suspendare. Urmare a modificării, acest moment va fi înlocuit cu cel al introduceriicererii de suspendare, scurtând semnificativ timpul aflat la dispoziția persoanei vătămate pentru formularea acțiunii în anulare.

Solicitarea suspendării prin acțiunea principală – art. 15

Ultima modificare vizează tot acțiunea în suspendarea actului administrativ introdusă pe cale separată, însă în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ, adică după formularea acțiunii în anulare.

Înainte de modificare, Legea contenciosului prevedea că o astfel de cerere de suspendare poate fi introdusă oricând până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare. Legea vine să scurteze acest termen, precizând că cererea de suspendare poate fi formulată în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acțiunii în anulare.

Concluzii

În materia autorizării lucrărilor de construire, Legea introduce noi formalități de publicitate în vederea aducerii la cunoștința publicului interesat a conținutului autorizației de construire. Aceste modificări sunt menite să securizeze circuitul civil și să curme situațiile în care autorizațiile de construire sunt atacate în instanță la perioade lungi față de emiterea acestora, iar în multe cazuri chiar într-un stadiu avansat ori chiar după finalizarea lucrărilor de construire. În plus, Legea introduce și o serie de dispoziții speciale privind cererea de anulare a autorizației de construire sau a hotărârilor de aprobare documentațiilor de urbanism introduse de organismele sociale interesate.

În materia contenciosului administrativ, modificările par mici dar privesc texte cât se poate de relevante și uzitate în practică: termenul de introducere a acțiunii în anulare și termenele relevante în materia acțiunii în suspendare. Ele se vor aplica acțiunilor introduse de orice persoană vătămată (nu doar de organismele social interesate) și cu privire la orice tip de act administrativ (nu doar cu privire la actele emise în domeniul construcțiilor și urbanismului).

Notă de subsol:

(1) O analiză detaliată a acestor modificări se poate regăsi în articolul Scurtă radiografie a ultimelor discrete propuneri de modificare a Legii contenciosului administrativ adoptate de Parlamenul României la finalul anului 2022, Irina Suătean, publicat în Forum AUBD – Forum Juridic nr. 1/2023 și disponibil la: https://drept.unibuc.ro/documente/2023/AUBD/1,%202023,%202.%20Irina%20Suatean%20-%20Scurta%20radiografie%20a%20ultimelor%20discrete%20propuner