Să nu se revizuiască, dar să se schimbe pe ici, pe colo!

Dorian OBREJA

În 1884, Caragiale finaliza „O scrisoare pierdută”, a cărei primă lectură a avut loc în octombrie, la Iași, în casa lui Iacob Negruzzi; din noiembrie, piesa avea să fie jucată, la Naționalul bucureștean.

În actul III al „Scrisorii...”, întâlnim următorul pasaj: „Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!”. Citatul face parte dintr-un discurs al lui Farfuridi, un personaj caricatural, o simplă marionetă, (proto)tipul demagogului. Deși au trecut fix 140 de ani de la scrierea piesei, scena politică parodiată și caricaturizată de genialul dramaturg a rămas aceeași. Suntem conduși obligați să alegem între  personaje xeroxate după Zaharia Trahanache, Ștefan Tipătescu, Nae Cațavencu, Agamemnon Dandanache, Farfuridi, Brânzovenescu și ajungem, finalmente, să fim conduși de unii sau alții dintre aceștia.

Situația în care suntem acum, după anunțarea componenței noului executiv, este una în care nu s-a revizuit, ci s-a schimbat pe ici, pe colo.  

Doar 3 miniștri – Emil Hurezeanu (fost, printre altele, consilier al lui Adrian Năstase!), Daniel David și Radu Marinescu (fost avocat al Olguței Vasilescu) – sunt fără antecendente într-o asemenea funcție; în rest, este vorba despre „abonați la portofolii ministeriale”, 10 făcând parte și din precedentul executiv, iar 3, din alte guverne...

Este momentul să amintesc faptul că, din septembrie încoace, păstrându-mi necesara echidistanță și neavând simpatii politice, am pledat (uneori chiar militat), asumându-mi riscuri și atrăgând comentarii destul de contondente, pentru binomul PSD-PNL, singura formulă ce putea asigura continuitatea, stabilitatea și predictibilitatea; așa încât pot să mă bucur de satisfacția, nu născută din orgoliu, de a fi avut dreptate, sau, dacă vreți, de a fi fost realist.

O asemenea atitudine poate fi considerată și una ce a dat un cec în alb nucleului actualei coaliții. Care, în mod normal, trebuia onorat în consecință. Ceea ce nu s-a întîmplat! Mai întâi, s-a încălcat angajamentul făcut public pe 5 decembrie, când PSD, PNL, USR, UDMR și minoritățile conveniseră să formeze o majoritate parlamentară, apoi, cel de pe 10 decembrie, când aceleași formațiuni se „angajau ferm” nu doar pentru amintita majoritate, ci și pentru formarea unui guvern și susținerea unui candidat comun la prezidențiale. USR a încălcat aceste promisiuni, iar PSD a fost la un pas de a se retrage și el, astfel că acum există o majoritate parlamentară extrem de fragilă. De pe 5 decembrie până ieri, lucrurile s-au mișcat impardonabil de lent, apoi totul s-a accelerat și se desfășoară rapid, dar superficial: în doar 3 ore are loc audierea celor 16 miniștri, fiind, evident, o acțiune de un formalism revoltător când e vorba de validarea unor personaje menite a conduce țara în următorii 4 ani!

Noul guvern e obligat ca, în prima ședință, pe 27 decembrie, să debuteze cu o măsură nepopulară – OUG-trenuleț, ce îngheață creșterile de salarii și pensii prevăzute începând cu 1 ianuarie. Abia după adoptarea Legii bugetului (poate adoptată în ianuarie) vor exista speranțe de „dezgheț”. Dar, în principiu, 2025 și următorii 3 ani vor fi sub semnul unei necesare austerități. Deloc de natură a crește gradul de simpatie pentru actuala coaliție și guvernare...