Unii „români” copie modelul ucrainean / și-l transformă în ”Suveranmaidan”

 Dorian OBREJA

În sensul său primar, termenul de maidan însemna un loc viran, situat în interiorul sau la marginea unei localități. Interesantă și de reținut (având o conexiune cu cele ce se întâmplă în aceste zile) este o zicală derivată din termen, anume „a bate maidanul”, echivalentă cu a-și pierde vremea hoinărind sau jucându-se, mai pe scurt și mai pe înțeles – a hoinări sau vagabonda.

O necesară paranteză, întru explicarea ”modelului” ucrainean.

În noaptea de 21 noiembrie 2013, s-au declanșat – spontan, zic unii, indus, spun alții...-, la Kiev, proteste față de decizia guvernului de a suspenda procesul de pregătire pentru semnarea Acordului de asociere cu UE și Acordului de liber schimb cu UE. Protestul nu părea a avea fundament, întrucât, la data desfășurării lui, potrivit unor sondaje de opinie, doar 38% dintre ucraineni dorea aderarea. Continuarea și intensificarea mișcării a generat tot mai multe violențe (96 de morți și  1000 de răniți), demisia premierului, fuga președintelui (refugiat în Rusia), alegeri anticipate (în mai 2014). Ca urmare a situației și instabilității, Consiliul Federației Ruse a auorizat intervenția armată pe teritoriul Ucrainei, autorizația pentru intervenție fiind ridicată în iunie 2014. Între timp, în februarie 2014, separatiștii pro-rușu și forțele armate ale Rusiei au preluat teritoriul Crimeii, unde a fost organizat un referendum, materializat cu o susținere a majorității pentru reunificare.

În România, la București, piețele Victoriei și Constituției devin, pe zi ce trece, ”suveranmaidane”. Deși strîngerea de noi semnături pentru candidatura ”președintelui ales„ echivalează cu recunoașterea situației de fapt, continuă protestele, organizate sau, cu mai puține sau mai multe violențe, dar tot mai vindicative. Se cer, cu insistență, dar în mod contradictoriu-absurd, reluarea turului doi al alegerilor prezidențiale, plecarea de la putere a guvernului PSD-PNL-UDMR, considerat ilegitim. În locul utilizării, în exclusivitate, a unor mijloace democratice, cum ar fi moțiunea de cenzură, se preferă forme de presiune publică, în condiții în care, oricând, lucrurile pot să scape de sub control. Deja scăpate de sub control este situația în mediul virtual al internetului, unde, pe rețelele de socializare, abundă și augmentează violențe verbale, amenințări, instigări la ură, teorii ale conspirației, manipulări, deformări și falsificări ale unor informații, de natură a inflama tot mai mult. Circulă ”liste ale rușinii” și cu ”dușmani ai poporului„ , în rândul cărora se cere a fi făcută ”curățenie”.  Transferul violenței din spațiul virtual în cel real se poate produce oricând, cu consecințe inimaginabile, dar prognozabil drept extrem de nefaste.  

În titlu, termenul de români e în ghilimele, căci cei în cauză nu-și demonstrează apartenența la acest popor și dragostea față de această țară, atâta timp cât acțiunile lor riscă să destabilizeze tot mai mult țara, să-i facă rău în interior, dar și o imagine proastă și vulnerabilă din exterior. Până și un candidat ”independent” la prezidențiale, precum N. Dan, care nu poate fi suspectat deloc de simpatii față de alianța aflată la putere, afirmă că ”nu ar fi util în acest moment ca România să aibă un guvern interimar în urma unei eventuale demisii a premierului, în contextul imaginii de instabilitate pe care o are ţara noastră după anularea alegerilor prezidenţiale, având deja un preşedinte interimar”.