Biserica „Sf. Lazăr” - GALERIE FOTO

 Campanie de informare derulată de Centrul de Pelerinaj „Sfânta Parascheva” şi cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”:

Biserica „Sf. Lazăr”
Redescoperiţi bisericile şi mănăstirile din Arhiepiscopia Iaşilor, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei - astăzi, Biserica „Sf. Lazăr”, cu hramurile „Învierea lui Lazăr” (sărbătorită în ajunul Floriilor) şi „Sf. Ecaterina” (25 noiembrie)

Biserica „Sf. Lazăr” este situată în centrul oraşului Iaşi, pe str. Dimitrie Gusti nr. 1, în apropiere de Teatrul „Luceafărul” şi de Palatul de Justiţie, şi are două hramuri: „Învierea lui Lazăr” (sărbătorită în ajunul Floriilor) şi „Sf. Ecaterina” (25 noiembrie).
Biserica „Sf. Lazăr” (Biserica de la Vama cea Mare) din Iaşi a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi din anul 2004.
Domnitorul Mihai Racoviţă a ctitorit în prima sa domnie din perioada 1703-1705 o biserică de lemn cu hramul „Sf. Lazăr”, în apropiere de vama domnească (cărvăsăria) şi de casele părinteşti ale voievodului. Ea se afla pe vârful unui deal care mărginea pe atunci oraşul în partea de est. Aflată în apropierea vămii domneşti, Biserica „Sf. Lazăr” a primit şi denumirea de „Biserica de la Vamă”. Ctitorirea acestei biserici este menţionată de cronicarul Ion Neculce în letopiseţul său: „Aşijderea s-au mai apucat de au mai făcut şi altă beserică, de lemnu, şi i-au pus hramul Sfetei Lazor, în ograda vămii, aproapi de curţilé tătâne-său, lui Ion Racoviţă vornicul”.
Lăcaşul din lemn a fost incendiat de turci, fiind refăcut din cărămidă, pe temelie de piatră, de către Sandu şi Luca Grigorie pe la anul 1785. În anul rectitoririi sale, Biserica „Sf. Lazăr” a fost ridicată la rangul de mănăstire, fiind închinată la Sfântul Mormânt de la Ierusalim. Călugării greci stabiliţi aici au construit case egumeneşti şi chilii pe ruinele caselor domnitorului Mihai Racoviţă. Tot călugării greci au adus aici părticele din moaştele a trei sfinţi: Haralambie, Teodor Stratilat şi Mihail Sinador (Mihail al Sinadelor), aflate şi astăzi spre cinstire în partea dreaptă a naosului, într-o cutie argintată cu inscripţii greceşti. În altar se păstra o bucăţică din Crucea Mântuitorului.
Biserica a ars pe la 1822, fiind reparată apoi de Grigore Luca în tovărăşie cu un anume Sandu, care i-au făcut acoperământul, pardoseala şi „toate odăile şi casele”. Prin Legea secularizării averilor mănăstireşti din decembrie 1863, Mănăstirea „Sf. Lazăr” a fost desfiinţată, şi-a pierdut proprietăţile, iar călugării greci au părăsit-o. Ea a devenit filială a Parohiei Barnovschi, fiind subvenţionată de Primăria oraşului Iaşi. La începutul secolului al XX-lea, după cum scria N.A. Bogdan, se mai puteau vedea în jurul bisericii urme de ziduri, temelii de case, pivniţe vechi etc. care proveneau din casele familiei Racoviţă.
În anii '80 ai secolului al XX-lea s-au efectuat unele lucrări de reparaţii cu contribuţia enoriaşilor şi purtarea de grijă a parohului Constantin Căliman. Odată cu construirea blocurilor la nord de biserică şi a Teatrului „Luceafărul” (1977-1987), s-au efectuat lucrări de excavaţie în apropierea bisericii, găsindu-se rămăşiţele pământeşti a câtorva sute de oameni. Osemintele care proveneau din fostul cimitir al bisericii au fost înhumate în curtea bisericii, lângă gardul nordic, de către parohul Constantin Căliman, împreună cu alţi credincioşi.
Edificiul a fost supus unor ample lucrări de consolidare şi restaurare cu purtarea de grijă a parohului Dumitru Toma şi a preotului dr. Nicolae Nicolescu. După finalizarea acestor lucrări, Biserica „Sf. Lazăr” a fost reasfinţită la 24 octombrie 2009 de către mitropolitul Teofan Savu al Moldovei şi Bucovinei.