Malta, Spania şi România, cea mai ridicată rată a abandonului şcolar prematur din UE

Rata abandonului şcolar prematur (un termen care se referă la abandonul timpuriu din sistemele de educaţie şi formare profesională în rândul tinerilor cu vârsta între 18 şi 24 de ani) a scăzut semnificativ în Uniunea Europeană în ultimii zece ani, de la 13,8% în 2010 la 9,9% în 2020, arată datele publicate joi de Oficiul European de Statistică (Eurostat).

În condiţiile în care statele membre UE şi-au stabilit ca obiectiv reducerea ratei abandonului şcolar prematur la sub 9% la nivelul UE până în 2030, cea mai scăzută rată a abandonului timpuriu în sistemele de educaţie şi formare profesională s-a înregistrat anul trecut în Croaţia (2,2%), Grecia (3,8%), Slovenia (4,1%), Irlanda (5%) şi Polonia (5,4%), iar cea mai ridicată în Malta (16,7%), Spania (16%), România (15,6%), Italia (13,1%) şi Bulgaria (12,8%).

În cazul României, rata abandonului şcolar prematur a scăzut de la 19,1% în 2015 la 15,3% în 2019, urcând uşor la 15,6% în 2020.

Mai mulţi bărbaţi tineri au abandonat timpuriu sistemele de educaţie şi formare profesională decât femeile în 2020: 11,8% dintre bărbaţi, comparativ cu 8% dintre femei. Faţă de 2019, procentajul tinerilor care au abandonat timpuriu sistemele de educaţie şi formare profesională s-a menţinut neschimbat, în timp ce în cazul femeilor a scăzut uşor, cu 0,4 puncte procentuale.

Comparativ cu 2010, aproape toate statele membre UE au raportat un procentaj mai mic la abandonul timpuriu în 2020, cu excepţia Slovaciei, Cehiei, Ungariei, Suediei, Luxemburgului şi Bulgariei, care toate au raportat uşoare creşteri (sub trei puncte procentuale).

Deja 18 ţări membre UE şi-au îndeplinit obiectivul de reducere a ratei abandonului şcolar prematur sub 9% până în 2030: Belgia, Cehia, Estonia, Irlanda, Grecia, Franţa, Croaţia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Austria, Polonia, Portugalia, Slovenia, Slovacia, Finlanda şi Suedia.

În 2020, rata abandonului şcolar prematur din sistemele de educaţie şi formare profesională era mai scăzută pentru tinerele femei decât pentru tinerii bărbaţi în toate statele membre, cu excepţia României şi Cehiei.