Calendar Ortodox, 2 iulie. Cel mai mare sfânt pe care l-a dat România

Credincioșii îl cinstesc astăzi pe unul dintre cei mai mari sfinți ai României! Este vorba despre Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, domnitor al Moldovei între anii 1457-1504 și apărător al creștinătății.

 

Sfântul Ștefan cel Mare s-a născut într-o familie iubitoare de Dumnezeu. Tatăl său era Bogdan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, din neamul Mușatinilor, iar mama sa era Doamna Oltea Maria, din neamul Basarabilor.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis canonizarea Sfântului Ștefan cel Mare în ziua de 20 iunie 1992. Totodată, tradiția creștine transmite că Ștefan cel Mare se întâlnea de la o vârstă fragedă cu cuviosul sihastru David Daniil, fapt care explică dragostea sa pentru dreapta credință.

Sfântul Ștefan cel Mare a trecut la cele veșnice în anul 1504 și a fost înmormântat la Mănăstirea Putna. Totodată, trebuie menționată și importanța ruga acestuia, înfățișată pe steagul biruințelor sale, alături de Marele Mucenic Gheorghe.

„O, răbdătorule de patimi și purtătorule de biruință, Mare Mucenic Gheorghe, care în nevoi și nenorociri ești grabnic apărător și ajutător și celor necăjiți bucurie nespusă, primește de la noi și această rugăciune a smeritului robului Tău, domnul Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei”. Din această rugăciune poate fi observat faptul că slujirea Sfintei Biserici era un adând înrădăcinată în Sfântul Voievod, lucru care l-a definit de-a lungul vieții.

Deoarece acesta a fost canonizat relativ recent, multe persoane încă contestă sfințenia lui Ștefan cel Mare. Așadar, amintim că părintele Prof. Dr. Constantin Coman a scris despre Sfântul Voievod că cine judecă „sfințenia lui Ștefan cel Mare va fi nevoit, pentru a fi consecvent cu sine – să răstoarne complet criteeriile Mântuitorului Hristos și ale Sfintelor Evanghelii și pe cele cu care Biserica a operat de-a lungul veacurilor, umplând calendarul său cu păcătoși și nu cu drepți”.