De atunci creștinii își fac semnul crucii

În 326, Sfânta Împărăteasă Elena ajungea la Ierusalim cu dorința de a găși crucea pe care a fost răstignit Hristos. După mai multe săpături au fost descoperite trei cruci.

În anul 335 a fost ridicată și o biserică pe locul mormântului.

De atunci, deci, creștinii își fac semnul crucii și îi cer lui Hristos ajutor și putere să învingă toate faptele egoiste ce-i țin și-i afundă în moarte.

Potrivit Tradiției, o persoană bolnavă, după alte mărturii moartă, a fost atinsă de lemnul crucii pe care a fost răstignit Domnul Iisus, moment în care persoană s-a vindecat.

Episcopul Macarie al Ierusalimului a ridicat atunci solemn crucea pe care a fost răstignit Hristos, în văzul tuturor, și, din acel moment, a început să fie prăznuită.

Pe 14 septembrie sărbătorim Înălțarea Sfintei Cruci, semnul iubirii nesfârșite a lui Dumnezeu față de oameni.

Spre deosebire de alte praznice împărătești, Înălțarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de Patimile și moartea Mântuitorului.

Insemnarea cu Sfânta Cruce – datina nescrisă moștenită de la Sfinții Apostoli

Sfinții Apostoli au dat această nescrisă datină a lor tuturor creștinilor ortodocși, ca prin primele trei degete ale mâinii drepte să pună asupra lor, chipul și Semnul Cinstitei Cruci (…) cu dreapta sa, și cu primele trei degete ale ei să propovăduiască pe aceeași Preasfântă și deoființă Treime: a Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, pe Unul Dumnezeu în trei ipostasuri, Semnul Cinstitei Cruci asupra sa făcând și zicând: „În numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh” sau „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh”, sau „Sfinte, Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi”, sau „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Dumnezeu Savaot, plin este cerul și pământul de slava Ta”(…). Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești).