FOTO/VIDEO Calendar ortodox - Sfântul Antonie Cel Mare

În ziua de 17 ianuarie, potrivit calendarului ortodox, este prăznuit Sfântul Cuvios Antonie cel Mare. Povestea spune că s-a s-a născut în jurul anului  250, în satul Coma de lângă Heracleopolis, și a trăit pe vremea lui Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305), ajungând până în vremea binecredinciosului împărat Constantin (306-337) şi a fiilor săi.

Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, văzând viaţa vicioasă a tinerilor care învăţau carte în vremea lui, nu a dorit să meargă la şcoli, deși era foarte ager la minte. Părinţii lui, oameni cu stare, s-au îngrijit de creşterea fiului şi a fiicei lor, potrivit înţelepciunii creştineşti.

Când Sfântul Antonie a împlinit douăzeci de ani, părinţii lui s-au mutat la cele veşnice, lăsându-l moştenitor al unor averi mari.

Intrând în acea perioadă în biserică, a auzit din Evanghelie cuvintele spuse de Domnul tânărului bogat:

„Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor, şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” (Matei 19, 21).

A simțit ca o săgeată în suflet, de parcă pentru el s-au spus acele cuvinte.

A împărţit săracilor averile sale, neoprindu-şi pentru sine şi pentru sora lui decât minimul necesar traiului. A încredinţat pe sora lui unor credincioase fecioare, iar el s-a făcut pustnic.

Și-a făcut chilie lângă satul său, urmând modelul pustnicilor care viețuiau în acea zonă, întărindu-se în post și rugăciune.

Tânăr fiind, a fost ispitit de diavol cu gândul desfrânării. Însă Antonie s-a întărit și s-a mutat mai departe, locuind în nişte morminte dintr-un cimitir păgânesc.

A vieţuit aşa, în rugăciune şi pustnicie, douăzeci de ani.

Şi a ieşit Cuviosul Antonie de acolo învăţat de Dumnezeu. Şi a început a veni lumea la el.

S-a umplut pustia de colibe de monahi în jurul său. Iar el le vorbea ca un dascăl, din Scripturi, şi din propria lui înțelepciune.

Venind vremea prigoanelor lui Maximilian, a coborât de mai multe ori şi Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, cu ucenicii lui, la Alexandria, dorind a mărturisi şi ei credinţa şi a întări pe cei ce pătimeau pentru Hristos.

Dumnezeu a rânduit ca el să fie cruţat, scăpând de prigoană. A venit apoi Sfântul Împărat Constantin, care a dăruit pace creştinilor.

Şi stând Sfântul Antonie în singurătate cu ucenicii, a început Dumnezeu a lucra vindecări minunate prin el.

Simțindu-se prea tulburat de mulțimea de oameni, din pricina cărora nu se putea ruga precum ar fi voit, s-a mutat în şi mai adâncă singurătate, într-un munte înalt.

Din când în când cobora la muntele cel de jos şi se întâlnea cu monahii şi cu oamenii din lume, care-l căutau. Şi mulţi se lepădau de lume şi se făceau călugări.

Deci, a ajuns vestea despre el la împărăţie şi Constantin cel Mare şi feciorii lui doreau un cuvânt de la el. Iar el, răspunzându-le, îi ruga să fie iubitori de oameni, de dreptate şi de cei săraci.

La cererea Sfântului Arhiepiscop Atanasie, a coborât în cetatea Alexandriei, întărind credinţa ortodoxă împotriva ereziei ariene, şi tuturor le spunea: „Păziţi predania Părinţilor şi credinţa cea dreaptă în Domnul Hristos!”.

Înainte de moartea sa, Sfântul a rânduit să i se dea haina sa Sfântului Atanasie din Alexandria şi cojocul său fericitului episcop Serapion.

La vârsta de 105 ani, s-a mutat la Domnul. Nimeni nu știe unde se află mormântul său.

Viaţa lui a scris-o Sfântul Atanasie cel Mare, ca unul ce l-a cunoscut pe Sfântul Antonie de aproape.

Sfântul Cuvios Antonie cel Mare este socotit începătorul şi dascălul cel adevărat al vieţii pustniceşti.