Moșii de toamnă. ”Prin rugăciuni și pomenire îi ajutăm să dea răspuns bun la Judecată„

Dimensiune font:

| 02-11-2024 05:54

Cuvântul „moși” vine de la „strămoși” și semnifică toți înaintașii noștri trecuți la cele veșnice.

”Este bine să fie cinstită prin aducerea aminte de cei trecuți în viața de veci, că prin rugăciunea noastră și prin pomenirea acestora să-i ajutăm să dea răspuns bun la Judecată lui Dumnezeu și să se ridice cât mai aproape de Tronul lui Dumnezeu, unde să înalțe și pentru noi, împreună cu Îngerii și cu Sfințîi, rugăciuni de răsplătire și mulțumire pentru faptul că noi, cei rămași pe pământ, nu i-am uitat„. (Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică)

Ziua săptămânală de pomenire a morților este sâmbăta, ziua în care Mântuitorul a stat în mormânt cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorat la iad, că să elibereze din el pe toți dreptii adormiți.

Pomenirea, din 2 noiembrie 2024, este cunoscută și sub denumirea de Moșii de toamnă.

Biserica îi numește „adormiți”, adică un alt alt mod de existență.

Când ajunge în casa lui Iair, a cărui fiică murise, Hristos spune: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

Între aceste sâmbete, două sunt destinate pomenirii generale a morților, cea dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne (sau a Înfricoșatei Judecăți) și cea dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt.

Ele se mai numesc Moșii de iarnă și Moșii de vară și sunt respectate în toate Bisericile Ortodoxe.

În unele dintre acestea și în unele părți din Biserica Ortodoxă Română există în practică și o sâmbătă a Moșilor de toamnă, care nu este menționată în cărțile de slujbă și de aceea data ei este diferită, de la o zonă la alta.

Pomenirile morților din Postul Mare au loc în sâmbetele acestei perioade.

Parastasele sunt slujbe de pomenire în afara celor generale, au loc sâmbăta, zi închinată din vechime pomenirii morților.

Potrivit Sfintei Scripturi, după moarte urmează Judecata particulară, care durează până la Judecata Universală, iar rugăciunile credincioșilor se fac în nădejdea că sufletul aceluia va ajunge la Judecata universală într-o stare mai bună decât aceea cu care s-a despărțit de trup.

Pomenire a morților este o dovadă de iubire pentru cei trecuți la cele veșnice, dar și de credință în înviere și viață veșnică.