Săptămâna Patimilor. Luni, pilda smochinului neroditor

Parabola smochinului fără rod (13:6-9)

În strânsă legătură cu cele de mai sus, Domnul Isus a istorisit parabola smochinului.

Nu e deloc greu să identificăm smochinul cu Israelul, sădit în via lui Dumnezeu, adică în lume. Dumnezeu a aşteptat roade de la acest pom, dar nu le-a găsit. Şi astfel a spus îngrijitorului viei (Domnul Isus) că a aşteptat în zadar trei ani să primească rod de la pom.

Cea mai simplă interpretare ar fi că aceasta se referă la primii trei ani din lucrarea publică a Domnului nostru. Gândul subliniat de textul de care ne ocupăm este că smochinului i s-a dat suficient timp să dea rod, dacă ar fi avut de gând să facă acest lucru. Însă după ce nu au apărut deloc roadele, chiar după trei ani, concluzia care s-a impus de la sine a fost că smochinul nu va mai da roadă.

Din cauza nerodniciei sale, Dumnezeu a poruncit să fie tăiat, căci ocupa un loc ce putea fi folosit în scopuri mai productive. Îngrijitorul viei a stăruit însă, mediind pentru smochin şi solicitând să i se acorde încă un an. Dacă nici la sfârşitul acestui an nu va da roade, atunci va putea să-l taie. Şi exact aşa s-a întâmplat. După ce a început al patrulea an, Israelul L-a respins şi L-a răstignit pe Domnul Isus. Ca urmare, capitala sa a fost distrusă, iar locuitorii săi împrăştiaţi.

Omul există pentru cinstea şi plăcerea Creatorului: când nu slujeşte acest scop drept, ce va putea oare împiedica urmarea sentinţei de moarte pentru natura sa păcătoasă şi îndepărtarea sa din locul privilegiat de care s-a bucurat până atunci?