„Kinetoterapia ajută un copil cu TSA să își câștige autonomia personală și să capete încredere”

Dialog cu Elena Zeliscu, kinetoterapeut specializat în lucrul cu bebelușii, dar și cu copiii cu tulburări din spectru autist

- Care este experiența dumneavoastră de lucru cu copiii autiști și cum v-ați specializat în acest domeniu?

- Încă de la vârsta de 16 ani m-am implicat activ în diverse asociații și fundații care  ajutau copilași cu tulburări din spectrul autist (TSA – n.r.). Am fost atrasă de complexitatea creierului autist și de faptul că niciodată nu ajungi să cunoști destul. Creșterea numărului de copii atipici m-a făcut să îmi doresc să descopăr cât mai multe, nu doar din postura de specialist, ci mai degrabă din perspectiva omului, a persoanei care va putea deveni ulterior un sprijin. Ajutorul începe și cu un simplu zâmbet, cu cedarea locului la coada mamei care are un copil care are o criză, acceptarea faptului că suntem diferiți și educarea comunității, combaterea discriminării. Voluntariarul mi-a deschis o ușă, iar ulterior am lucrat cu micuți atipici pe partea de ludoterapie, terapie senzoriala și, când a fost cazul, și logopedie.

Am avut prilejul să lucrez pe kinetoterapie inclusiv cu adolescenți, observând astfel deficitele pe care le prezentau. Copilul cu TSA uitat va deveni un adolescent temător, confuz, iar, în cele din urmă, un adult dependent de cei din jur. Kinetoterapia îl ajută să își câștige autonomia personală și să capete încredere. Am citit foarte mult, am pus în aplicare toate cele învățate, am cunoscut specialiști din domeniu. Lucrarea mea de licență a avut ca tematica importanta dezvoltării motricității fine la copiii cu TSA.

- Cum abordați nevoile individuale ale copiilor autiști în timpul sesiunilor de kinetoterapie?

- Cel mai important lucru în alegerea abordării constă în înțelegerea faptului că fiecare copil, indiferent de diagnostic, este unic. Ca urmare, și metodele de lucru trebuie individualizate și adaptate nevoilor micuțului cu care vei lucra.

- Ce tehnici sau abordări specifice folosiți pentru a dezvolta coordonarea motorie și abilitățile motorii fine ale copiilor autiști?

- Unica tehnică pe care o folosesc este jocul controlat. Pornesc de la o preferință a copilului și creez un mediu familiar. Cheia este să menții contactul vizual, dar adesea acest lucru reprezintă o reală provocare. Ca să putem avea progrese e necesar sa cream de la  bun început o relație puternica pacient-terapeut. Utilizez elemente comune (capace colorate, fasole, paste) și folosesc cerințe simple (plasarea boabelor de fasole cu lingurița în cana colorată indicată).

- Cum adaptați exercițiile si activitățile pentru a tine cont de sensibilitățile senzoriale ale copiilor autiști?

- De obicei, prima ședință este momentul în care îl familiarizez pe copil cu diferite texturi, elimin anumite frici. Cu răbdare și grijă, îi arăt că nu există pericol. De aici pornește și evoluția. E greșit să elimin lucrurile care îl deranjează fiindcă astfel nu se va adapta pe viitor. Soluția constă în trecerea treptată de la o textură la alta, creșterea graduală a duratei de timp în care este expus la acel stimul neplăcut inițial. Ca să putem lucra pe aria motricității fine trebuie să antrenăm motricitatea grosieră. Astfel, fac tranziția de la mișcări globale la mișcări fine, de precizie.

- Cum evaluați progresul copiilor autiști în timpul terapiei și cum ajustați planurile de tratament în funcție de nevoile lor?

- Ca să pot observa progresul  copilului mențin legătura cu părintele și realizăm un mic chestionar, apoi analizez achizițiile noi dobândite. Mulți oameni sunt uimiți de numărul mare de cazuri, dar ceea ce ar trebui să înțelegem  este că există numeroase modalități de diagnosticare. Cauzele autismului nu sunt cu adevărat cunoscute, dar au fost descoperiți diverși factori care influențează apariția tulburărilor de spectru autist - vârsta părinților, fumatul, obezitatea, poluarea.

- Un caz special?

- Am avut inclusiv la Kinetera cel mai mic pacient cu TSA. A venit la un an și patru luni și a lucrat cu noi pe parcursul a zece ședințe. Am lucrat foarte mult pe integrare senzorială, corectarea piciorului tal valg, întărirea musculaturii, creșterea mobilității articulare, creșterea forței musculare și eliminarea extensiei exagerate a capului. Important de reținut este că, în faza incipientă, principalul obiectiv îl reprezintă eliminarea stereotipiilor. De exemplu, nu voi putea să arunc o serie de mingi la coș, să îmi leg șireturile dacă îmi flutur mâinile în majoritatea timpului.

- Ce sfaturi și exerciții puteți recomanda părinților pentru a continua dezvoltarea abilităților motorii la domiciliu?

- Părinților le-aș recomanda să achiziționeze cărticele senzoriale, să utilizeze obiecte din casă - cârlige cu care să prindă șosetele, să modeleze plastilina împreună, să spargă cu degețelele baloane de săpun, folii cu bule, să coloreze, să picteze cu degețel, cu un burețel, cu o furculiță.

- Cum gestionați comportamentele problematice sau rezistența la terapie întâlnite în timpul sesiunilor de kinetoterapie?

- Este nevoie de extrem de multa răbdare, empatie și adaptabilitate. Toate acestea se îmbină perfect cu imaginația și spontaneitatea. Părinții nu trebuie să se descurajeze, deși uneori e atât de dificil. Cu răbdare și perseverență este imposibil ca rezultatele să nu apară.

Elena Zeliscu este kinetoterapeut specializat în lucrul cu bebelușii, dar și cu copiii cu tulburări din spectru autist la Clinica Kinetera.

Maura ANGHEL