„Mafia” sticlelor goale dă târcoale orașului

* Sunt profesioniştii deşeurilor. Se trezesc cu noaptea -n cap şi pornesc prospecţiunile * vecinătatea tomberoanelor, locurile în care cheflii nocturi petrec până spre zori şi pleacă de acolo prea oxidaţi pentru a mai lua cu ei sticlele goale * nu ratează nici terasele localurilor, mai găsesc pe acolo câte ceva, nici coşurile de gunoi stradale * la ora 8.00, au strâns deja măcar câte doi saci de om * bani bun, cam cât pentru o zi de muncă în construcţii * afacerea merge din plin, a apărut deja „mafia” sticlelor goale, începe să se meargă la pont

August 2023. Marginile locurilor de agrement ale urbe şi din împrejurimile ei, poieniţele pădurilor, dar şi spaţiile verzi ce au în apropiere tomberoane de gunoi, cărările de printre blocuri, gardurile vii, toate acestea erau burduşite cu peturi de bere, de vin, doze din aluminiu, acestea mai fuseseră cânvda pline şi cu energizante, în fine, tot felul de reciclabile se adunaseră mormane-mormane, oferta de gunoaie depăşea cu mult potenţialul de absorbţie a lor de către Salubris or Spaţii Verzi. În Iaşi, poluarea la ea acasă.

În afara câtorva echipe entuziaste de voluntari, pe nimeni nu părea să intereseze soarta acestor gunoaie, cât se mai adună, cine le ia, când le ia, dacă le ia şi unde le duce. Autorităţile erau depăşite de situaţie.

August 2024. În locurile mai sus menţionate, curăţenie aproape totală. Doar ceva resturi de materiale de construcţii, doar bucăţi prea mici de cărămizi ca să poată fi refolosite, nici urmă de rigips, niscaiva ştraifuri de polistiren şi cam atât. Peturile, dozele şi sticlele - dispărute total din peisaj. Campania pornită la începutul anului de către retur.ro s-a bucurat de un succes neanticipat chiar nici de către promotori. Centrele de primirie din hipermarketuri sunt asaltate de dimineaţă şi până seară de către ofertanţi încărcaţi mai ceva decât catârii de povară cu pungi, sacoşe, saci burduşiţi cu recipientele reciclabile pentru care se oferă 50 bani bucata. Conform statisticilor retur.ro, de la începutul anului, au fost predate la aceste centre peste 16 milioane de peturi, doze, sticle. Borcane, încă nu, dar mai e timp şi pentru asta.

Un adevărat sport municipal, unul care a cam luat prin surprindere

E un adevărat sport municipal, unul care a cam luat prin surprindere pe cei de la retur.ro, care nu s-au aşteptat deloc la un asemenea elan din partea populaţiei şi încă nu şi-au optimizat logistica. De aici, şi numeroase dispute între cărătorii de butelci goale şi reprezentanţii magazinelor. Ori între aceştia din urmă şi şoferii tocmiţi pentru a culege deşeurile din punctele de colectare.

Cozi de „sacoşari nemulţumiţi”, aparate scoase din funcţiune, tensiuni, certuri, scandaluri. Fiecare are dreptatea lui, mai durează până să se ajungă la un flux normal, fără strangulări. Cărătorii de deşeuri sunt nemulţumiţi că, deseori, trebuie să facă mai multe drumuri până să reuşească a-şi livra marfa. Numai săptămâna trecută, ieşeanul Costel P. a mers de şase ori, în două zile conesecutive, până ce să-i fie primite sticlele goale. Nici unul din cele două centre de colectare din vecinătatea blocului său nu era funcţional. „Dom'le, nu vă mai bateţi joc de mine! Zice lumea că-s nebun, că uite un diliu care cară mereu după el o sacoşă cu sticle goale”, se plângea cetăţeanul sâmbătă seară. În cele din urmă, a izbândit şi a plecat mulţumit. Cu voucherul de 15 lei, şi-a asigurat o cină îmbelşugată.

Iniţial, reprezentanţii magazinelor care participă la acest proiect de ecologizare a zonei urbane spuneau ofertanţilor că s-a stricat aparatul, că nu merge scanerul, că s-a virusat programul de contorizare a numărului de peturi şi alte asemenea gogonate. Însă, de prin iulie, au dat-o pe bune, aruncând vina pe şoferii care nu respectă graficul de preluare a deşeurilor.

Într-adevăr, aşa ei, vin cu întârziere, nu le încape „marfa” în maşină, deoarece au luat, mai mult decât se aşteptau, de la centrele vizitate anterior.

Încet-încet, lucrurile par a intra pe făgaşul normal, rupturile din lanţ sunt din ce în ce mai rare şi mai scurte. Însă va mai dura destul, până ce oamenii vor merge la sigur şi vor preda peturile dintr-un singur drum.

Livrarea de ambalaje goale, reciclabile, de-acum o adevărată meserie

Zi de zi lumea cară la supermarket ambalaje goale. Sunt copii, oameni în toată firea, pensionari ce se sprijină în baston, nu mai văd şi nici nu mai aud bine, dar şi boschetarii care au simţit imediat că-i rost de făcut bani. La începutul săptămânii trecute, un băieţel de 11 ani a aşteptat cuminte, mai bine de o oră, să vină cineva să-i preia peturile din sacoşă. Nu erau multe, doar zece, adică un voucher de cinci lei. Copilul îşi făcuse corect socotelile. Îşi putea cumpăra punga cu chipsuri pe care o visase toată noaptea. Era la ofertă.

Un bărbat sobru, la costum, cu ochelari fumurii şi pălărie, foarte meticulos din fire, şi-a lăsat bagajul cu deşeuri la intrare, a pătruns în autoservire, a pus în coş produsele ce-l interesau, calculase şi el dinainte, a ajuns la casă, dar s-a oprit aici. „Nu dau bani pe ele! Am colo, la intrare, un sac plin de peturi, vocherul acoperă valoare mărfii! ”, a spus el casierei, forţând mâna şefului de magazin.

La pensionari e de înţeles pasiunea pentru acest nou sport. Au timp liber berechet şi, decât să stea singuri în apartamente, să ardă gazul de pomană, mai bine vin la magazin, socializează, mai fac un bănuţ, că nu le strică deloc.

Noua „mafie” a sticlelor goale dă deja târcoale

Am stat, câteva zile la rând, în diverse intervale orare şi în apropierea mai multor magazine participante la acest proiect verde şi am numărat. Mai bine de jumătate dintre „reciclatori” veneau cu sacii. Nu o dată şi gata, ci sistematic, zilnic, chiar de câteva ori pe zi. M-am întrebat de unde atâta marfă şi am început a cerceta. Sunt profesioniştii deşeurilor. Se trezesc cu noaptea -n cap şi pornesc prospecţiunile. Vecinătatea tomberoanelor, locurile în care cheflii nocturi petrec până spre zori şi pleacă de acolo prea oxidaţi pentru a mai lua cu ei sticlele goale. Nu ratează nici terasele localurilor, mai găsesc pe acolo câte ceva, nici coşurile de gunoi stradale. La ora 8.00, au strâns deja măcar câte doi saci de om. Bani bun, cam cât pentru o zi de muncă în construcţii. Afacerea merge din plin, a apărut deja mafia sticlelor goale, începe să se meargă la pont.

Exemplu foarte recent, de duminică după-amiază, la o terasă celebră din Copou. Însetaţi şi toropiţi de căldură, clienţii comandă răcoritoare, apă minerală, apă plată, bere. Băuturile li se aduc în sticle/peturi, paharele sunt separat, fiecare îşi toarnă cât şi când are chef. Pe mese, recipientele goale se tot adună. „Ce fac cu sticla? ”, întreabă un client. Ospătăriţa îi arată un coş de gunoi, îi spune s-o arunce acolo, cetăţeanul se conformează. Apoi, tot ospătăriţa scoate telefonul şi butonează ceva la el. E sigur un mesaj, pentru că, în mai puţin de două minute, apare un reciclator, care goleşte coşul. Patru lei dintr-un foc, obţinuţi la pont. Imediat, mai primeşte un mesaj. Foarte probabil, alt ospătar, de la o altă terasă din zonă îi transmite că s-a mai umplut un coş.

***

Într-un final, trăgând linie, se vede că toată lumea iese câştigată din afacerea asta. Sticlele goale nu se mai aruncă aiurea, nu se mai adună în mormane inestetice şi poluante, oraşul e mai curat, mai curat ca niciodată. Reciclatorii fac bani, magazinele au şi ele partea lor, de firmele prelucrătoare, ce să mai vorbim. Materie primă, aproape moca. Marcel FLUERARU