„Papillon” mai rămâne o vreme la răcoare

Stă de aproape 8 ani în puşcărie, iar cazierul său e un veritabil scenariu de serial. Petru C. a crescut într-o familie de infractori. Mama, condamnată pentru hoţii şi înşelăciuni. Fraţii mai mari, pentru târlhării, furturi şi violuri. Dar el i-a întrecut pe toţi.

Şi-a început cariera în anul 2000, cu jaful de la poştă. Ziua, în amiaza mare, Petru a dat în cap poştaşului care se pregătea să împartă pensiile sătenilor, i-a luat traista cu banii şi s-a făcut nevăzut. N-a putut fi băgat la închisoare pentru că anchetatorii n-au putut găsi bancnotele, iar el n-a recunoscut nici în ruptul capului. Nu fuseseră martori decât fraţii lui, care i-au furnizat şi alibiul necesar.

S-a luat apoi de şeful de post din sat, de adjunctul acestuia, de preot, de mai toată lumea. Mai un an de puşcărie, apoi doi-trei de libertate şi tot aşa până-n 2013, când i s-a înfundat. A fost o vendetta de familie, el şi fraţii lui s-au luat la ceartă cu un verişor. Vânduseră nişte cai şi nu s-au înţeles la împărţeala banilor. Văru' Relu n-a vrut să negocieze, iar Petru şi cu fraţii săi l-au bătut cu bâtele de baseball până l-au făcut terci. Victima a supravieţuit miraculos şi a putut da toate detaliile privitoare la agresiune. Petru a luat 8 ani pentru tentativă de omor şi a fost încarcerat la Penitenciarul Iaşi. Nu s-a potolit. După nici trei luni de puşcărie, a atacat un gardian şi a încercat să evadeze. Prins cu mare greutate, a fost judecat, i s-a mai adăugat un spor de 3 ani şi a fost transferat la Penitenciarul Deva.

Colegii de-aici, după ce i-au aflat isprăvile, l-au poreclit „Papillon”. Toţi îi ştiau de frică, devenise cel mai respectat deţinut. Şi gardienii se purtau „cu mănuşi”, tratându-l în cel mai civilizat mod cu putinţă. Iar „Papillon” s-a schimbat subit şi radical. N-a mai încercat să evadeze, a intervenit în conflictele dintre deţinuţi, a făcut mereu pace în Penitenciar şi, după un an, a început să iasă la muncă. A făcut-o din convingere şi a primit 15 recompense în decursul anilor.

Socotind că s-a îndreptat şi bazându-se pe faptul că a ispăşit cele 3/4 din pedeapsă, Petru „Papillon” a depus, la sfârşitul lunii trecute, o cerere de liberare condiţionată.

Cauza s-a judecat la Tribunalul Hunedoara, iar judecătorii de aici au respins cererea, deoarece condamnatul nu achitase niciun ban din cei 200.000 de euro, cât însemnau daunele ce ar fi trebuit achitate verişorului cotonogit.

„Papillon” a contestat decizia şi s-a angajat să-şi achite obligaţiile imediat ce va fi eliberat. Nici la apel n-a avut mai mult succes. Instanţa ieşeană a calculat că deţinutul ar fi câştigat peste 7.000 lei în urma muncii prestate şi a constatat „că petentul condamnat nu are vocaţie pentru a fi liberat condiţionat la acest moment, având în vedere neplata despăgubirilor civile, deşi a înregistrat venituri de 7.000 lei pe parcursul detenţiei. În acest context factual, în mod justificat instanţa de fond, a concluzionat că pedeapsa aplicată condamnatului nu şi-a atins scopul, iar acesta nu poate fi liberat condiţionat. Plata despăgubirilor, chiar parţială, ar dovedi în mod obiectiv regretul pentru fapta săvârşită cu consecinţa asupra recuperării condamnatului pentru reintegrarea în societate”. Din acest motiv, „Papillon” mai rămâne o vreme la răcoare. Minim opt luni. Marcel FLUERARU