„Vreau să prind lumina perfectă pentru a oferi și altora ceea ce simt”

 Dialog cu Oana Dăian, PR la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” și un artist fotograf foarte talentat, care a adus la Iași Gold Winner la European Photography Awards

În spatele rochiei elegante și a tonului asigurat cu care vorbește Oana Dăian, cunoscută ieșenilor ca PR al Teatrului Național „Vasile Alecandri”, vibrează pasiunea nu doar pentru scenă, ci și pentru o  artă profundă și intimă, care a fascinat lumea întreagă: fotografia. Oana Dăian nu s-a mulțumit doar să transmită poveștile altora, ci a ales să creeze propriile sale povești, capturând în imagini momentele trecătoare ale vieții. A îmbrățișat lumea prin lentila aparatului foto, surprinzând emoții, locuri și oameni într-o lumină nouă, inedită. Fiecare fotografie pe care a realizat-o este un poem vizual, o invitație la reflecție și contemplare.

Premiile internaționale pe care le-a câștigat sunt o recunoaștere a talentului, dar și a sufletului său de artist. Oana Dăian ne reamintește că arta nu cunoaște bariere și că, indiferent de mijloacele de expresie alese, esența rămâne aceeași - pasiunea și iubirea pentru frumos. Alături de ea, suntem martori ai lumii văzute prin obiectiv, o lume în care ne-a însoțit din nou într-o călătorie emoționantă.

- Încă trei premii, o nouă recunoaștere a talentului. Aur la un prestigios concurs și bronz la o competiție la fel de importantă. Despre ce a fost vorba?

- Primul câștigat a fost Bronz Winner la concursul Prix de la Photographie Paris, categoria Fine Art/Still Life. Aceeași fotografie a primit Gold Winner la European Photography Awards, la aceeași secțiune, alături de o altă lucrare, care a luat acest premiu la categoria Fine Art/Open Theme. Nu mai participasem de ceva timp la concursuri și m-au tras de mânecă prietenii. Am ales câteva fotografii la care țin mult și le-am trimis. A fost o surpriză plăcută, mai ales că au venit în preajma Zilei Mondiale a Fotografiei (19 august – n.r.).

- De ce te-ai oprit asupra acestor lucrări? Ce semnifică pentru tine?

- Le-am ales pentru că poate am început să simt potențialul unei imagini, dar în primul rând pentru că m-au bucurat. De fapt, tot ce e legat de fotografie este echivalentul unei bucurii profunde, e o vibrație aparte care schimbă realitatea. Această stare începe din momentul în care iau aparatul în mână, apoi trece cu aceeași intensitate prin selecția imaginilor, editarea lor, ajungând până la expunerea acestora în mediul online, în expoziții sau pe masa unui juriu care nu mă cunoaște.

- Nu este primul premiu internațional, nu sunt primele aplauze primite peste hotare. Câte au fost până acum? Și ce au atras?

- Nu pot să spun că sunt extraordinar de multe, dar s-au adunat câteva în acești ani, de la mențiuni până la locul întâi în competiții. Cu ceva timp în urmă am lansat un site cu o structură simplă, dar în care am reușit să organizez oarecum o parte din fotografii și să ofer o cronologie a premiilor și expozițiilor (www.oanadaian.com). În curând, voi mai participa la o expoziție care va avea loc între 5 și 30 septembrie. Voi expune o lucrare într-o galerie din Glasgow, alături de alți artiști fotografi.

- La dialogul nostru anterior te întrebam când vom asista la prima ta expoziție personală, iar răspunsul a fost – „Când voi mai crește”. Ei bine, primul vernisaj propriu a avut loc în urmă cu o jumătate de an, deci ai mai crescut, nu? Și până unde vrei să crești? Când ne vom bucura de a doua ta personală?

 - Cresc la braț cu această bucurie despre care am vorbit. Dacă ea se vă desprinde de brațul meu, atunci… Nu mă gândesc încă la a doua expoziție. Nici la prima nu m-am gândit, m-au prins în acel proiect oameni care au crezut în mine și m-au convins să fac acest pas. Și nu am regretat, chiar a fost o experiență frumoasă. Acum vreau doar să găsesc timp pentru fotografie, să am inspirație, să prind lumina perfectă pentru a oferi și altora ceea ce simt.

-  Spuneați mai demult că visați la un proiect fotografic, o colaborare cu mai mulți fotografi din Iași pe tema pădurilor și a Deltei Moldovei. „Îmi doresc mult să promovez frumusețea acestor locuri, este modul meu prin care îi susțin pe cei care luptă să le protejeze”, era visul acelui moment. În ce stadiu sunteți acum?

- (zâmbește) În stadiul de vis. Care poate fi și al altcuiva capabil să organizeze mai bine decât mine acest proiect ce ar include expoziții, proiecții, o revistă online și multe altele. Totul este posibil, mai ales că Iașul are mulți fotografi talentați. Există un clopoțel pentru fiecare vis. Când îi auzim clinchetul, atunci știm că i-a venit timpul să devină realitate.

- Cum sunt văzuți peste hotare artiștii fotografi din România? Ce le place străinilor cel mai mult la arta noastră? Dar dvs la arta colegilor tăi?

-  Am remarcat cu sinceră mândrie că premiile mari sunt luate deseori de artiști români. Mi se întâmplă să le recunosc proveniența fără să mă uit la nume. Se simte acea puternică bătaie de inimă în plus care ne dă nouă, celor de pe aici, un ritm propriu de a simți și a trăi; o nostalgie caldă, crescută între munți, mare, deltă și fluviu. Un sentiment care place și care, de bună seamă, nu trece neobservat.

A consemnat Maura ANGHEL