Ajunul lui Moş Nicolae. Ziua ghetuţelor lustruite

Sfântul Nicolae este sărbătorit în fiecare an pe 6 decembrie, această dată amintind de ziua când, în anul 342, trupul lui a fost depus în biserica Mitropoliei Myrei. El este recunoscut mai ales pentru minunile pe care le-a înfăptuit în timpul vieţii şi pentru bunătatea pe care a arătat-o faţă de oamenii săraci. Obiceiul de a oferi daruri în Ajunul sărbătorii sale vine de la legenda salvării celor trei fete ale unui bătrân sărac de la căderea în păcat, Sfântul Nicolae dăruindu-le pe ascuns punguţe cu galbeni.
Moşul care aduce daruri este, de fapt, o poveste occidentală. Se spune că sfântul ar fi înviat nişte copii care ar fi fost ucişi, de atunci a devenit şi protectorul copiilor şi de aici ideea că le aduce daruri. Foarte cunoscută este şi povestea cu cele trei fete de împărat sărace. Asocierea moşului care aduce daruri cu cel care ne pedepseşte porneşte de la faptul că sfântul îi pedepsea cu o nuieluşă peste mână pe cei care nu erau credincioşi. Aşezarea darurilor în şosete sau ghete semnifica ideea de a merge mai departe cu bucurie.
Legende fel de fel
În vechime, Moş Nicolae era adevăratul Moş Crăciun, care aducea daruri şi era cunoscut şi în tradiţia Bisericii. Astăzi Moş Nicolae este cunoscut mai ales că bătrânul care aduce cadouri în noaptea dinaintea sărbătorii sale, însă în tradiţia populară ipostazele în care apare Sfântul sunt numeroase. El era înfăţişat că un bătrân cu barba albă ce trebuia să aducă musai zăpadă de ziua lui, fiind considerat un fel de patron al iernii. Se credea că, dacă ninge pe 6 decembrie, iarna vă fi scurtă, dacă nu, va fi lungă şi cu geruri năpraznice. O altă ipostază este aceea de patron al celor care călătoresc pe ape. Se spune că sfântul ar fi fost corăbier, pescar şi negustor de peşte. În multe imagini este înfăţişat ajutând corăbii pline cu creştini.
Despre Sfântul Nicolae se mai spune în popor că stă la poarta de Apus a cerului, având ca sarcină, alături de Sfântul Toader, aflat la poarta de Răsărit, să nu lase Soarele să fugă de pe cer. La originea acestei legende stă credinţă populară că într-o zi Soarele va fugi de pe cer că să nu mai vadă răutatea oamenilor de pe Pământ.
Despre Sfântul Nicolae se spune că a ajutat trei surori, fără zestre, să se mărite. Aflând că erau în nevoie, tatăl lor fiind un nobil sărac, Sfântul Nicolae s-a hotărât să le dăruiască fetelor, în secret, trei saci cu aur, ca să se poată mărita. Văzând că fata cea mai mare era bună de măritiş, dar fără peţitori, Nicolae, pe atunci episcop, a decis s-o ajute. S-a urcat pe acoperişul casei ei şi i-a aruncat un săculeţ cu aur. Mai apoi, când fetei mijlocii i-a venit vremea, Sfântul Nicolae a luat iar un sac cu aur, a urcat pe casa şi i-a dat drumul. Când i-a venit vremea de măritiş mezinei, i-a dăruit la fel, un săculeţ plin cu aur pentru că şi ea să poată primi peţitori. De această dată, tatăl fetelor, hotărât să afle cine este atât de generos, a pândit noaptea şi mare i-a fost mirarea să vadă că Episcopul Nicolae îi ajutase copilele. El se urca pe acoperişul casei, de unde arunca sacul cu aur, care aluneca pe coş într-o şosetă pusa la uscat. De aici vine şi obiceiul de a pune şosete sau săculeţi deasupra şemineului, de Crăciun.
Maura ANGHEL