Numărul proceselor privind violența domestică a crescut cu 615%!
Dimensiune font:
* în 2019, Judecătoria Iaşi a dat 400 de sentinţe, respingând doar 18 sesizări ca fiind nefondate, iar în alte 23 de cazuri reclamanţii şi-au retras plângerile * din 2020 nu s-au scurs nici două luni, au fost doar 33 de zile lucrătoare, în câteva dintre ele activitatea justiţiei a fost bulversată de grevă şi totuşi s-au dat 57 de sentinţe. Aproape ca în tot anul 2016!
Ordinul de protecţie, sau ordinul de restricţie, cum îi mai spun unii, se referă la violenţa domestică, la conflictele în familie şi reprezintă obiectul de dosar cu cea mai spectaculoasă evoluţie din ultimii ani. Este tipul de proces ce se judecă cel mai rapid, sentinţa definitivă fiind dată, de regulă, în maxim două săptămâni de la depunerea plângerii. A mai intervenit, la sfârşitul lui 2017, şi reglementarea conform căreia poliţiştii pot emite, cu de la sine putere, fără vreo aprobare judecătorească, un ordin de protecţie provizoriu pentru o perioadă de cinci zile. Interval suficient pentru cel care doreşte aşa ceva să poată face demersurile legale şi să obţină satisfacţie în instanţă. Completele de judecată sunt practic sufocate cu acest tip de procese.
În tot anul 2016 au existat 65 de solicitări de ordine de protecție; în 2020, doar 33 de zile lucrătoare şi 57 de sentinţe. Dinamica proceselor din ultimii ani având drept obiect ordinul de protecţie e de natură să şocheze de-a dreptul. Pe tot parcursul anului 2016, la Judecătoria Iaşi s-au dat 65 de sentinţe în astfel de cazuri. Un an mai târziu, s-a ajuns la 244, pentru ca inventarul de la finele lui 2018 să consemneze 298. La finele acelui an a intrat în vigoare reglementarea prin care, înainte de orice judecată, poliţiştii pot emite, cu de la sine putere, ordine de protecţie provizorii cu o valabilitate de 5 zile. Efectul a fost total opus celui scontat. Numărul reclamaţiilor, al chemărilor în instanţă a crescut spectaculos, deşi nu se poate spune că asistăm la vreo recrudescenţă a violenţelor domestice.
În 2019, Judecătoria Iaşi a dat 400 de sentinţe, respingând doar 18 sesizări ca fiind nefondate, iar în alte 23 de cazuri reclamanţii şi-au retras plângerile. Din 2020 nu s-au scurs nici două luni, au fost doar 33 de zile lucrătoare, în câteva dintre ele activitatea justiţiei a fost bulversată de grevă şi totuşi s-au dat 57 de sentinţe. Aproape ca în tot anul 2016!
Sentinţele se dau pe bandă rulantă. Mai greu cu punerea în aplicare
Spre deosebire de alte speţe, civile ori penale, dosarele privind eventuala emitere a ordinului de protecţie se judecă mai iute decât cazurile de înaltă trădare în vreme de lege marţială. Ultimul exemplu e cât se poate de elocvent. După o ceartă cu fiul ei, survenită în seara de 5 februarie, Elena C. din Movileni a făcut plângere, cererea a fost înregistrată la Judecătoria Iaşi pe data de 10 februarie, iar sentinţa a venit trei zile mai târziu. Una clasică, timp de 6 luni pârâtul Costel nu are voie să se apropie la mai puţin de 50 metri de mama lui, el trebuind să doarmă pe unde apucă, deoarece are acelaşi domiciliu şi n-are voie s-o contacteze în niciun fel.
Greu de crezut că va putea respecta ordinul. În multe din astfel de cazuri intervine împăcarea. Cu pupături, sarmale şi lacrimi de bucurie. Ordinul de protecţie? O hârtie, acolo...
Se întâmplă frecvent ca tradiţionala împăcare să se producă foarte rapid, chiar înainte de primul termen de judecată, cum s-a întâmplat cu ciondăneala dintre Eugenia B. şi Ionuţ Ţ. din satul Balciu, care trăiesc de mai mulţi ani în concubinaj şi sunt părinţii unui băieţel de 5 ani. Bărbatul a făcut un scandal de pomină pe 12 februarie şi-a altoit zdravăn consoarta, iar aceasta a făcut plângere două zile mai târziu. Au avut termen de judecată pe 17 februarie, între timp s-au împăcat, instanţa a luat act de renunţarea reclamantei la cererea de emitere a ordinului de protecţie, iar dosarul s-a închis. „Distracţia” i-a costat pe cei doi 1.000 lei şi asta a fost tot.
Fiecare pârăşte pe fiecare, după cum i se năzăreşte
Prejudecata împământenită e aceea că doar soţiile ori concubinele agresate sunt cele care depun cereri de emitere a ordinului de protecţie. În realitate nu e deloc aşa. Sunt cazuri în care mama ori tata îşi reclamă fiul, ori chiar unele în care bărbatul este agresat de la femeie. Cum s-a întâmplat la finele anului trecut, când un cetăţean a cerut judecătorilor să-i confişte nevestei cuţitele de bucătărie şi trusa de manichiură pe motiv că-s arme albe. N-a pomenit nimic de tigaie şi ceaun.
Mai nou, pe mesele judecătorilor au apărut şi disputele de clan. Acestea sunt ceva mai complicate şi durează un pic mai mult, deoarece sunt mai multe părţi implicate. În clipa de faţă se află pe rol un proces prin care o mamă în etate de 76 de ani şi fiul ei cel mare, în vârstă de 48 de ani, au cerut evacuarea mezinului din gospodăria comună. Pe motiv că acesta şi-a adus femeie acasă, a făcut cu ea un copil, apoi şi-a construit o căsuţă în curte fără acceptul celorlalţi...
***
Ordinul de protecţie îşi trăieşte, în această perioadă, zilele de glorie. Evaluările indică pentru acest an emiterea a 500-600 de asemenea acte. Iar cei care trebuie să le pună în aplicare şi să vegheze la respectarea verdictelor sunt chiar mai puţini decât acum cinci ani. În aşa conjunctură, cazurile cu final dramatic sunt perfect posibile şi foarte probabile. Marcel FLUERARU
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau