Ordinele de protecţie îi sufocă pe judecători

* de la începutul anului, magistraţii ieşeni au soluţionat 5.509 dosare * cum era de aşteptat (şi cum e tradiţia), în marea majoritate a cazurilor, partea reclamantă este femeia (soţie, concubină, mamă, mai rar fiică ori soacră), pârât fiind bărbatul * mai sunt taţi ce-şi cheamă la bară fiii, foarte rar bunici împotriva nepoţilor * de regulă, reclamantul câştigă, dar sunt şi cazuri când justiţia dă dreptate pârâtului...

De câţiva ani buni, o nouă modă a apărut în rândul celor căsătoriţi ori aflaţi în concubinaj şi care au o relaţie de cuplu tumultoasă. E vorba de mersul cu pâra la „cremenal”. Partea revoltată cere în instanţă emiterea unui ordin de protecţie, prin care să se dispună evacuarea partenerului din locuinţa comună şi, deseori, obligarea acestuia la purtarea brăţării electronice.

Speţele având ca subiect „ordinul de protecţie” sunt din ce în ce mai multe, aproape că-i sufocă pe judecători. Doar de la începutul anului şi până în clipa de faţă, magistraţii ieşeni au soluţionat 5.509 dosare.

În 95% din aceste dosare, e vorba de clişee, de întâmplări devenite, de-acum, ultrabanale. Dar mai apar şi năstruşnicii, cum sunt cele relatate mai jos, toate petrecute săptămâna trecută.

Femeia fuma în grădină. El s-a dus după sabie

Soţii Cornel şi Tania fac parte din categoria oamenilor înstăriţi. Locuiesc într-un sat din apropiere de Târgu Frumos, într-o casă cu etaj şi curte generoasă, au afaceri prospere în domeniul agricol.

În timpul săptămânii muncesc în draci, dar în weekend uită de toate, se relaxează, se distrează. Petreceri cu muzică, bere şi grătare în curtea din faţă. Copiii, cei trei ai lor, plus ai invitaţilor, au zona lor de joacă. Tot în curtea din faţă, să poată fi supravegheaţă. Ori să-şi supravegheze ei părinţii, care, câteodată, mai calcă pe de lături.

S-ar zice că e o familie împlinită, care ştie ce vrea de la viaţă, când e de muncă şi când e de distracţie. Însă, un mic detaliu bulversează constant armonia menajului. Tania, fumătoare pasionată. Cornel, total anti. Nu suportă nici măcar mirosul de nicotină. Suficient motiv pentru certuri violente, scandaluri, înjurături şi ameninţări reciproce. El, că îi rupe capul, că o deşală. Ea, că-şi ia copiii şi se duce „la mama”.

Scenariul s-a clasicizat, doar epilogul petrecerii de săptămâna trecută a fost altul şi s-a ajuns la Judecătorie. Ca de obicei, Tania s-a dus să fumeze în grădina din spatele casei. Să n-o vadă soţul, să mestece apoi nişte pătrunjel, care să estompeze mirosul de tutun şi totul să fie OK. Nu s-a întâmplat aşa. Cornel i-a sesizat dispariţia de la masă, a intuit unde-i consoarta şi s-a dus după ea. A prins-o în fapt şi a taxat-o la modul brutal. Palme şi pumni fără număr, peste tot. Tania a replicat, punând aceeaşi placă a plecatului la mama. Ameninţare ce l-a înfuriat peste poate pe Cornel, care a plecat să aducă sabia din portbagaj şi să-i facă felul nevestei. Evident, era beat.

Grozăvia nu s-a mai produs. Mult mai lucidă, Tania a sunat la 112, iar poliţiştii au ajuns la timp. L-au dezarmat pe Cornel, au făcut proces verbal şi au emis un ordin de protecţie provizoriu. Valabil pentru cinci zile. Insuficient, a considerat femeia, aceasta acţionându-şi soţul în instanţă. Acesta a încercat să se apere, invocând oboseala şi o anume stare de euforie bahică. Zadarnic. A pierdut şi adio picnincuri în faţa casei până în primăvara anului viitor.

Şoferia pe TIR, în străinătate, a rezolvat problemele conjugale

Conflictul dintre soţii B.V.O. şi B.D.F. a fost tranşat în intanţă pe data de 10 iunie a.c. Caz standard, care, la acel moment, n-avea cum să atragă atenţia presei. Dar, ce s-a întâmplat după, merită menţionat.

Silit să-şi părăsească domiciliu, să stea pe la prieteni şi să poarte o brăţară electronică de supraveghere, B.D.F. a găsit o rezolvare convenabilă ambelor părţi. Cu destul noroc, a prins un post de şofer pe TIR la o firmă de transport din Belgia. Curse dese, pe tot continentul, timpul trece altfel, rigorile ordinului de protecţie nu se simt. Însă, chestia cu brăţara îl încurca teribil pe B.D.F. Că n-ar fi dat deloc bine să se prezinte la lucru cu asemenea bijuterie.

Aşa că a făcut o petiţie adresată Judecătoriei Iaşi, prin care a cerut să fie scutit de la purtatul unui asemenea accesoriu. În demersul său, a ataşat o copie după contractul de muncă, unul valabil pentru un an de zile şi a obţinut scutirea mult dorită. Cu câteva condiţionări. Astfel, el este obligat să predea dispozitivul de supraveghere în punctul de trecere a frontierei prin care va ieşi prin ţară. Dar trebuie s-o facă până pe 22 august.

În caz că vrea să revină acasă, de exemplu pentru sărbătorile de iarnă, trebuie să aştepte în vamă. Să-i fie montată, din nou, brăţara. Că, aflându-se pe teritoriul românesc şi fiind sub incidenţa ordinului de protecţie, trebuie să respecte măsurile impuse de magistraţi. Afară, e complet liber.

Telenovelă la Paşcani. Avocaţii ambelor părţi au chiulit de la proces

V.B. e un individ teribil de violent, mai ales atunci când bea. Şi o face aproape zilnic. Umblă mereu înarmat. Cuţit, secure ori topor. Nu se dă în lături de a-şi căpăci nevasta, M.B., nici chiar când sunt cei trei copii de faţă. A ameninţat-o în dese rânduri, expresia lui favorită fiind „îţi tai gâtul ca la puii de găină!”.

Supusă unei tensiuni permanente, M.B. n-are de gând să divorţeze, nu vrea ca micuţii să crească fără tată. În schimb, în toţi cei zece ani de căsnicie, şi-a acţionat soţul în instanţă de şase ori. A câştigat mereu, fără probleme, până la ultima ei acţiune de acest fel.

Miercuri, 14 august a.c., magistraţii păşcăneni ar fi trebuit să se pronunţe în legătură cu ultimul ei demers. Dar au fost siliţi să amâne audierile pentru încă două zile, total contrar uzanţelor în asemenea speţe, care se judecă la urgenţă. Motivul, incredibil: ambii avocaţi (al reclamantei şi al părătului) au chiulit la termenul de miercuri. Nici nu şi-au asigurat substituirea.

Judecătorul n-a stat în ezitări, i-a amendat cu câte 300 lei, n-a ţinut cont de motivările puerile ale celor doi apărători tocmiţi. Unul a pretins că ar fi fost mereu prezent în sediul Judecătoriei Paşcani, dar, pur şi simplu, n-a auzit chemarea ce i s-a adresat prin difuzoarele amplasate pe holuri. Celălalt a zis că a încurcat orele şi, oricum, nu putea fi prezent în sală la 11.00. Avea alt proces, pe penal.

După două zile de stress, M.B. a primit, în sfârşit, vestea cea mare. Reprezentată de un avocat din oficiu, femeia a obţinut încă o evacuare pentru şase luni a năbădăiosului soţ. Şi obligarea lui de a purta brăţara electronică de supraveghere. Pentru recitalul susţinut de V.B. la începutul săptămânii, când a venit acasă la 3.00 dimineaţa. Rupt de beat şi pus pe ameninţări cu moartea.

În susţinerea demersului ei, reclamanta a menţionat că părinţii ei sunt decedaţi. Tatăl a trecut la cele veşnice acum patru ani, iar mama, pe 19 iunie a.c. Amândoi sunt înmormântaţi în cimitirul din localitate, în cavou a mai rămas un loc liber, iar V.B. i-ar fi zis la modul cinic: „te aşteaptă!”. Norocul ei a fost faptul că au intervenit cei trei copii, care au venit şi ar fi început să ţipe foarte tare, alarmând vecinii.

De partea cealaltă, pârâtul n-a recunoscut nimic, ba chiar şi-a acuzat soţia de infidelitate. Că vorbeşte toată ziua la telefon, nu se ştie cu cine, că lipseşte de-acasă cu săptămânile. Omul a mai adăugat că el este cel care a cumpărat casa, din banii făcuţi în străinătate, actele sunt pe el şi nu i se pare normal să fie evacuat de pe proprietatea sa. Strategie perdantă, legea spune cu totul altceva, chiar poţi fi evacuat din propria locuinţă. Ceea ce a păţit V.B. în urma sentinţei de vineri. Plus obligaţia de a preda cuţitul, securea şi toporul.

Poate un orb, surd şi şchiop să-şi bată soţia? Evident că nu!

Incredibilă mostră de tupeu şi colecţie de minciuni sfruntate, prezentate în instanţă de către Elena S. din Belceşti, care a cerut evacuarea soţului pentru următoarea jumătate de an şi obligarea acestuia de a locui într-o casă bătrânească dărăpănată, aflată la o distanţă de aproximativ 200 metri faţă de domiciliul oficial.

În solicitarea ei, adresată Judecătoriei Paşcani, femeia a susţinut că Gabriel S., adică pârâtul, este alcoolic cronic, scandalagiu şi că o bate zilnic, iar ea nu mai suportă acest tratament. Îndrăzneală maximă şi magistraţii socotiţi a fi cel puţin proşti. Gabriel are certificat de handicap sever, e orb, surd şi şchiop, a ajuns în sala de judecată sprijinit de poliţişti. Nu poate sta singur în picioare. „Persoană cu vădite dezabilităţi”, aveau să consemneze judecătorii.

Audiat, Gabriel s-a dovedit cât se poate de umil. A zis că s-ar duce să stea în casa bătrânească, dar nu se poate descurca singur. Însoţitorul desemnat şi remunerat pentru a-l ajuta e chiar soţia. Care a dorit să scape de el, dar să rămână şi cu salariul de însoţitor.

Atât poliţiştii, cât şi cei şase copii ai cuplului (cel mic are 13 ani, trei sunt majori) au confirmat versiunea pârâtului. Elena e de legendă în sat pentru beţiile de pomină, asortate cu scandal şi istericale, ea e cea care provoacă, apoi sună la 112, făcând-o pe victima. În ultimii trei ani, au fost 28 asemenea apeluri! Şi tot atâtea internări la balamuc.

N-a mai fost nevoie şi de alţi martori dintre săteni. Actele prezentate au fost suficiente pentru ca magistraţii să-i respingă Elenei demersul. Şi să-i pună în vedere că, dacă va stărui pe această cale, va pierde indemnizaţia de însoţitor.

 

***

Concluzia e simplă. Cu toate că mult prea multele dosare ce au ca subiect „ordinul de protecţie” sunt, de regulă, banale şi lipsite de orice interes public, aglomerează fără sens instanţele, apar şi destul cazuri ce pot fi mănoase surse de inspiraţie pentru scenarişti de film  ori scriitori.

Marcel FLUERARU