Satele golite ale Moldovei

 * în inima Moldovei, imaginea satelor pitorești, odată pline de viață, este acum umbrită de o realitate sumbră * dDrumurile prăfuite și casele pustii sunt mărturii ale unei crize demografice fără precedent, cauzată de migrația masivă a populației către marile orașe sau peste hotare în căutarea unui trai mai bun * aceste comunități, odinioară pline de copii jucându-se pe ulițe și bătrâni adunați la povești, sunt acum aproape pustii, doar câțiva locuitori rămași străjuind amintirile unui trecut vibrant

Datele oficiale sunt elocvente: multe sate moldovenești au pierdut mai mult de jumătate din populație în ultimele două decenii. Lipsa locurilor de muncă, infrastructura precară și perspectivele limitate de dezvoltare economică au forțat mii de locuitori să-și părăsească satele natale. Tinerii, în special, au fost cei mai afectați, migrația către orașe sau în străinătate devenind o opțiune inevitabilă pentru mulți dintre ei.

Vieți rămase în urmă

În comuna vasluiană Tanacu, majoritatea caselor sunt acum goale, comunitatea pierzând mai bine de 70 la sută din populație. Doar câțiva bătrâni mai rămân, trăind din amintiri și povestind despre vremurile când ulițele erau pline de viață. Maria, o bătrână de 78 de ani, își amintește cu lacrimi în ochi de anii tinereții când satul era plin de copii și câmpurile erau cultivate. „Acum, doar tăcerea și amintirile ne mai țin companie”, spune ea cu tristețe. Aceeași situație este și la Alexandru Vlahuță , Viișoara, Laza și Delești, unde locuitorii sunt 62 la sută mai puțini decât în urmă cu 30 de ani.

Efectele acestui exod sunt profunde și complexe. Pe lângă pierderea forței de muncă, multe sate se confruntă cu probleme grave de infrastructură. Școlile și dispensarele medicale se închid din lipsă de elevi și pacienți, iar serviciile publice sunt aproape inexistente. Agricultura, principalul mijloc de trai în multe dintre aceste comunități, a suferit și ea. Lipsa de tineri care să muncească pământul a dus la terenuri necultivate și la pierderi economice considerabile. În județul Botoșani, în trei comune populația a scăzut cu cel puțin 60 la sută în ultimile trei decenii. Este vorba despre Corlăteni, Mihăileni și Sulița. O situație similară este și în comunele Bîra, Poienari Dulcești și Dobreni, din Neamț. Suceava a intrat în acest top cu Iacobeni, Calafindești și Drăgoiești, iar Bacăul cu Tamași. La Iași, scăderi mari au fost consemnate în dreptul comunelor Cucuteni, Drăgușeni și Roșcani.

Un viitor incert

Cu toate acestea, nu toate speranțele sunt pierdute. Există inițiative locale și regionale care încearcă să revitalizeze aceste sate. Proiecte de dezvoltare rurală, finanțate de Uniunea Europeană și alte organizații internaționale, încearcă să creeze oportunități economice și să îmbunătățească infrastructura. Totodată, sunt promovate și inițiative culturale și turistice care să atragă vizitatori și să revigoreze viața comunităților.

Viitorul acestor sate depinde de succesul acestor inițiative și de capacitatea de a oferi motive concrete pentru ca tinerii să se întoarcă sau să rămână. Educația, dezvoltarea economică și îmbunătățirea calității vieții sunt esențiale pentru a preveni dispariția completă a acestor comunități. Până atunci, unele satele Moldovei rămân o oglindă tristă a unei realități care afectează multe alte regiuni rurale din lume.

Maura ANGHEL