Un tată încearcă să-şi evacueze fiul din casă, nemulţumit de renovările făcute de acesta

În instanţă, a invocat tot soiul de motive: ba că ar fi fost trântit cu capul de pereţi până ce i-a sărit proteza, ba că i-a ascuns furca şi toporul * în încercarea de a impresiona, a ieşit în stradă, în plină noapte, strigând „hoţii! hoţii!”

 

Mitică G. e un bătrânel dintr-un sătuc de lângă Hârlău. În urmă cu cinci ani a făcut un contract de vânzare-cumpărare prin care a cedat toată gospodăria fiului său cel mic, Cristinel, cu condiţia ca el şi la fel de bătrâna lui soţie să poată locui acolo netulburaţi, până la sfârşitul vieţii.

Cristinel, om tânăr şi în putere, s-a apucat de renovat casa şi de regândit grădina, lucruri deloc pe placul lui Mitică. Aşa au început conflictele. Deocamdată verbale, deşi părintele a încercat în fel şi chip să acrediteze ideea că băiatul l-a agresat şi îl terorizează mereu.

Astfel, la sfârşitul lunii trecute, octogenarul a deschis proces, cerând Judecătoriei Hârlău emiterea unui ordin de protecţie şi evacuarea lui Cristinel din locuinţă. În faţa magistraţilor, Mitică a recitat un text lacrimogen, demn de telenovelă sud-americană: „Am pus bani, am plătit maistru pentru a acoperi casa, am făcut actul cu mult drag, iar el acum mă terorizează permanent. Sunt un om bătrân şi bolnav, mă dor picioarele, iau medicamente de la Dispensar. Cristinel e nerecunoscător şi-mi caută mereu pricină. Mi-a scos în drum calul, vaca şi viţelul. Altă dată, m-a izbit cu capul de pereţi de mi-a sărit proteza din gură. Şi era una nouă. Într-o noapte, mi-a pus perna peste gură, ca să mă înăduşească”.

Lamentările au continuat: „Vreau să mor în casa mea, dar nu aşa, ca un câine. Băiatul meu cel mic îmi face zile fripte. În primăvară, pusesem în grădină un strat de ceapă, iar el a semănat iarbă pe deasupra. Eu l-am lăsat să planteze copaci. Mi-a luat furca, mi-a ascuns toporul, iar acum nu mai pot crăpa lemne şi n-am cu ce să fac focul. Dorm îmbrăcat din cauza asta. Şi i-am lăsat lui tot, nu mai am nimic. Am fost bun cu el, de ce se comportă aşa? Nu înţeleg! I-am dat şi cuponul de pensie, îmi ia toţii banii şi îmi dă cât vrea el. Îmi plânge inima, vreau doar să mă lase să trăiesc în pace”.

De partea cealaltă, pârâtul a depus un CD conţinând o înregistrare video, precum şi un proces-verbal de la poliţie făcut în noaptea în care bătrânul ieşise în drum urlând în gura mare „hoţii! hoţii!”. Agenţii au venit şi au constatat că-i vorba de o alarmă falsă. Filmarea de pe CD arată, într-adevăr, o discuţie în contradictoriu, dar cu un limbaj civilizat.

Judecătoria Hârlău a respins solicitarea lui Mitică, motivarea fiind următoarea: „din probele administrate că nu au existat violenţe, eventual nişte certuri între cei doi. Şi ar fi fost motiv ori să solicite rezoluţiunea sau rezilierea contractului de vânzarea cumpărare, ori este vorba eventual de domeniul contravenţional, dar nu de emiterea unui ordin de protecţie”.

Nemulţumit, bătrânul Mitică a făcut apel, dar nici cei de la Tribunalul Iaşi nu i-au dat dreptate. În sentinţa dată alaltăieri, magistraţii menţionează: „în mod corect instanţa de fond a respins solicitarea apelantului de a se emite un ordin de protecţie constatând din probele administrate că nu au existat violenţe, eventual nişte certuri între cei doi. Este adevărat că poate fi foarte dureros pentru un părinte să se afle în conflict cu propriul fiu, însă s-a ajuns în această situaţie datorită neînţelegerilor generate de executarea clauzelor contractului de vânzare cu drept de uzufruct viager, rezolvarea găsindu-se într-o acţiune civilă şi nu într-o măsură temporară de evacuare a pârâtului pentru o perioadă de câteva luni din locuinţă”. Marcel FLUERARU