Observatorul astronomic din Iași, dotat cu cele mai avansate echipamente din lume!

* o nouă clădire din categoria monumentelor istorice a intrat în reabilitare, la Iași - Observatorul astronomic * printre lucrările ce vor fi realizate se numără și unele spații noi de laboratoare, care vor găzdui echipamente laser și de cercetare astronomică dintre cele mai avansate pe plan mondial 

Rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, prof.univ. dr. Tudorel Toader, a plasat majoritatea clădirilor istorice din patrimoniul UAIC într-o listă a edificiilor care necesită intervenții urgente.

Observatorul astronomic Iași, construit la începutul secolului trecut și închis în urmă cu 7 ani, în anul 2013 (la exact 100 de ani de la inaugurare), din cauza stării avansate de degradare, se află pe lista de priorități a rectorului UAIC, proiectul privind reabilitarea edificiului devenind realitate zilele acestea, când muncitorii au și început lucrările.

  

„Observatorul astronomic din Iași, devenit o prioritate de investiții importantă pentru Universitatea noastră, reprezintă unica unitate de observare a spațiului din județul Iași. Revitalizarea acestuia va crea valoare atât pentru specialiștii din cadrul Centrului de Cercetare Atmosferică și Astronomică pentru Securitate Spațială, cât și pentru publicul amator de astronomie, care va avea acces ocazional la terasa de vizitare a cerului și sala lunetei, cu prilejul evenimentelor astronomice importante (apariții de comete, conjuncții de planete, ploi de meteoriți, eclipse, etc)” - prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza”.

 

 

 Serviciile de concepție tehnică necesare executării lucrărilor de consolidare și refuncționalizare a clădirii Observatorului fuseseră achiziționate încă din anul 2016, când întreaga documentație a fost depusă la Compania Națională de Investiții, unde, un an mai târziu, au fost aprobată.

În 2018 s-a desfășurat prima procedură de achiziție, fără sorți de izbândă, însă procedura a fost reluată în anul următor. În cele din urmă, contractul de execuție a lucrărilor la obiectivul „Reabilitarea, consolidarea şi refunctionalizarea Observatorului Astronomic din Iaşi, aflat în proprietatea Universităţii Alexandru Ioan Cuza Iaşi, situat pe Aleea Sadoveanu nr. 5-7, municipiul Iaşi, judeţul Iaşi”, a fost semnat pe 3 decembrie 2020, iar muncitorii au demarat lucrările în urmă cu câteva zile.

Proiectul, în valoare de 5.119.779,00 lei, conform datelor CNI, va fi pus în practică de firma ieșeană Iasicon, lucrările urmând a fi finalizate în luna februarie a anului viitor.

Ce lucrări se vor face la Observatorul astronomic

Reabilitarea clădirii Observatorului vizează lucrările de consolidare și refuncționalizare. Se va restaura întregul imobil, se vor păstra funcțiunile inițiale de cercetare atmosferică și spațială, fosta locuință va fi, de asemenea amenajată, prin integrarea sa în funcționalul unei instituții de cercetare, însă vor fi realizate spații noi de laboratoare, care vor găzdui echipamente laser și de cercetare astronomică dintre cele mai avansate pe plan mondial.

Conform planurilor UAIC, se dorește restaurarea imobilului de patrimoniu și aducerea sa la o imagine anterioară cunoscută, considerată de valoare; adaptarea imobilului la cerințele utilizării de către persoanele cu dizabilități; adaptarea imobilului la cerințele de securitate la incendiu specifice, conform normelor în vigoare; refuncționalizarea imobilului pentru acomodarea unor laboratoare de cercetare a spațiului cosmic și a atmosferei; crearea posibilității accesării parțiale a imobilului de către publicul ieșean în timpul unor evenimente astronomice importante.

Istoria astronomiei, la Iași

Prin legea învățământului din 1864 s-a desprins și a luat ființă, la Iași, Facultatea de științe, care funcționa, inițial, cu trei secții: fizică, matematică și științele naturii. Printre cele 12 catedre ale acestei facultăți se află și Geodezia teoretică si astronomia, catedră care va fi ocupată de Nicolae Culianu din 1865 și până în 1906, anul pensionării sale. N. Culianu, cu licență la Sorbona în 1860, cu specializare la Observatorul din Paris, a fost primul profesor de astronomie la Universitatea din Iași. Acesta, în bogata sa carieră, a observat tranzitul planetei Venus peste discul Soarelui, a înființat un cabinet de astronomie, a scris un curs de cosmografie.

Prin legea învățământului din 1898 – „Legea Haret”, învățământul românesc a trecut într-o nouă etapă, iar cercetarea științifică a devenit obligatorie pentru cadrele didactice universitare. Prin urmare, s-au intensificat eforturile pentru dotările necesare.

În anul 1864, după înființarea Catedrei de astronomie din cadrul Universității Iași, au fost achiziționate mai multe instrumente de studiu, ce erau depozitate într-o cameră a vechiului local al universității. Cu toate insistențele din partea celor interesați de astronomie, pentru o mai lungă perioadă de timp nu s-a reușit obținerea de fonduri pentru construirea unui observator astronomic.

În 1908 a luat ființă Observatorul din București, odată cu un observator astronomic privat, la Dubăsarii Vechi, pe malul drept al Nistrului, sub conducerea lui Nicolae Donici, ilustru astronom al cărui nume îl poartă asteroidul 9494. Au urmat apoi Observatorul din Iași (1913), cel din Cluj (1921) și, mult mai târziu, cel din Timișoara (1959).

În Consiliul universitar ieșean din ianuarie 1909, Dragomir Hurmuzescu spunea: „Comemorarea a 50 de ani de la Unire trebuie sărbătorită în chip deosebit de Universitate și totodată să ne gândim la mijloacele prin care am putea dobândi ceva cu acest prilej, care să rămână Iașului, îmbogățindu-l fie printr-o instituție culturală, fie prin desăvârșirea așezământului Universității, cu o parte cel puțin din lipsurile ei, cum ar fi de pildă: facerea Observatorului, Grădina botanică, a unui internat pentru studenții săraci, în sfârșit, realizarea unei părți din multele ei nevoi”.

Problemele nu au lipsit, însă în septembrie 1912 a fost pusă prima piatră la temelia viitorului observator, pe dealul Copou și în afara orașului. În decembrie 1913 construcția edificiului a fost încheiată, după insistențele lui Constantin Popovici (director al Observatorului Astronomic între anii 1913 și 1937), proaspăt numit în funcția de șef al catedrei de astronomie, geodezie și mecanică la Universitatea din Iași, după ce s-a întors de la studii din străinătate.

I-au urmat la conducerea Observatorului, pe perioade mai scurte sau mai lungi, Ioan Plăcințeanu, Vintilă Siadbei, Victor Nadolschi, Iulian Breahnă ș.a., care au continuat să depună eforturi în direcția dotării acestuia. Distrugeri și pierderi însemnate în dotare s-au produs la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, sarcina repunerii în stare de folosință a Observatorului revenindu-i lui Victor Nadolschi.

În timp, în incinta Observatorului a apărut un atelier de mecanică fină și un laborator de electronică. Totodată, a fost instalat un seismograf care înregistra mișcările tectonice din zona Moldovei. Ioana DIMA