Ciolacu și „dispariția” limbii moldovenești, doar propagandă ieftină la București. Realitatea e alta

Discursul triumfalist al premierului român, Marcel Ciolacu, care a anunțat că „limba oficială pentru minoritatea română din Ucraina este de astăzi limba română, nu moldovenească” sau că drepturile minorităților din cele două țări vor fi protejate ”în oglindă” sunt mai curând politicianiste. Ele necesită câteva lămuriri și corecturi, potrivit unei analize Sinopsis. preluată de BucPress din Cernăuți.

Premierul Marcel Ciolacu a participat la prima ședință comună a guvernelor României și Ucrainei. Dincolo de condamnarea agresiunii ruse și reafirmarea susținerii politice și militare a Ucrainei de către România, cei doi șefi de guvern au convenit și asupra semnării unor acorduri bilaterale, preponderent economice.

De remarcat că vizita în Ucraina a premierului Ciolacu a avut loc la 8 zile după ce Volodimir Zelenski a venit prima oară la București de la începutul războiului declanșat de Rusia.

Totuși, în declarațiile sale de presă, premierul Marcel Ciolacu a accentuat preponderent doar un aspect: de acum, în Ucraina nu mai există ”limbă moldovenească”.

Unde greșește premierul român?

De fapt, la o analiză atentă, declarațiile premierului Ciolacu că ”de acum, în Ucraina nu mai există limbă moldovenească„ și că Ucraina va modifica legislația în ce privește drepturile minorităților astfel încât aceasta să fie ”în oglindă” cu cea din România sunt mai curând triumfaliste, politice și nu întru totul posibile în realitate.

Întâi de toate, acum Kievul doar și-a asumat faptul că va lua măsurile necesare pentru a renunța la recunoașterea ”limbii moldovenești”.

Comunicatul final al Cabinetului de Miniștri al Ucrainei o spune clar: ”(Cei doi premieri) au luat în considerare că limba de stat a Republicii Moldova este limba română; bazându-se pe discuțiile productive dintre președinții Ucrainei și României (București, 10 octombrie 2023), partea română salută decizia Guvernului Ucrainei de a soluționa urgent problema artificială a diferențierii dintre limba română și “limba moldovenească” prin implementarea măsurilor practice corespunzătoare, ținând cont de toate aspectele legale relevante”.

Implementarea măsurilor practice va fi un proces complex, care presupune o lege promulgată de către Rada de la Kiev, apoi modificarea sau adoptarea a numeroase acte juridice, îndeosebi din domeniul educației. Ne-recunoașterea de către Ucraina a așa numitei ”limbi moldovenești” are întâi de toate o importanță simbolică. Efecte practice sunt așteptate mai încolo și vor influența doar comunitatea vorbitoare de limbă română din regiunea Odesa (sud-estul Ucrainei). Acolo, există circa 120 de mii de persoane (datele sunt însă aproximative, fiind bazate pe un recensământ din 2001) care în marea majoritate se consideră etnici moldoveni, vorbitori a unei limbi materne numită ”moldovenească”.

Situația s-a schimbat puțin de la 1 septembrie anul acesta, când odată cu începerea noului an școlar, la liceul din Borisăuca (regiunea Odesa) părinții și cadrele didactice au decis să renunțe la programa de învățământ în ”limba moldovenească” și să o adopte pe cea în limba română.

Premierul Ciolacu a greșit și când a afirmat că de acum ”limba oficială pentru minoritatea română din Ucraina este limba română, nu moldovenească”.

Asta pentru că în Ucraina există o comunitate de circa 150 de mii de etnici români (date tot din recensămîntul din 2001 – n.e.), care și-au asumat explicit această identitate și care trăiesc în regiunile Cernăuți și Transcarpatia din vestul Ucrainei. Limba lor maternă a fost mereu cea română și au studiat și studiază după manuale și programă specifică de limba română. Principala problemă a acestor oameni este însă restricționarea accesului la învățământ în limba maternă, Legea educației, cea a limbii ucrainene ca și noua lege a minorităților nefăcând decât să consfințească reducerea nivelului de cunoaștere și folosire a limbii române.

Premierul Ciolacu face o afirmație lipsită de acuratețe și imposibil de pus în practică atunci când spune că ”legislația în ceea ce privește drepturile minorităților (din cele două țări-n.e.) va fi în oglindă”.

Acest lucru este aproape imposibil de pus în practică (spre exemplu, își va modifica Kievul legislația astfel încît în Radă să intre automat un reprezentant al comunității românești?) și nici nu este specificat în vreun document oficial internațional. UE nu are standarde obligatorii în domeniu, iar Consiliul Europei recomandă respectarea unor principii de bază.

Ce va face însă Ucraina în acest sens se poate citi în mai sus-pomenita declarație a Consiliului de Miniștri de la Kiev. Va arăta ”disponibilitatea pentru o cooperare eficientă în asigurarea drepturilor persoanelor care fac parte din minoritatea română în Ucraina și a persoanelor care fac parte din minoritatea ucraineană în România, în conformitate cu angajamentele și standardele internaționale relevante, inclusiv în domeniul educației. Au fost de acord cu importanța dezvoltării unei baze legale bilaterale pe această temă, bazată pe principiul protejării echivalente a drepturilor persoanelor care fac parte din minoritatea română în Ucraina și a persoanelor care fac parte din minoritatea ucraineană în România”.

Credem că nu greșim dacă spunem că ”principiul protejării echivalente a drepturilor” nu poate fi același lucru cu protejarea ”în oglindă” a acestor drepturi.

Notă BucPress: Nu există deocamdată nicio decizie oficială a Ucrainei de a renunța la sintagma limba „moldovenească”, doar o promisiune că se va lucra asupra acestui proces.