Linia roșie a fost desființată de dragul lui Kovesi - Cum a devenit irelevant avizul CSM la numirea procurorilor de rang înalt

Într-un trecut nu foarte îndepărtat, când președintele Băsescu a luat decizia îndrăzneață de a ignora avizul negativ al Secției pentru procurori a CSM și a numit-o pe Laura Codruța Kovesi, a deschis, fără să vrea, cutia Pandorei în politicile de numire. Kovesi, avizata negativ, nu doar că a supraviețuit în mlaștina birocrației, dar a și înflorit, devenind un far al sistemul judiciar. Ironia sorții? Poate. Dar a transformat procesul de avizare într-o farsă tragicomică. Acum, când avizul CSM se apropie, președinții par să-l privească cu un aer de superioritate sarcastică, ca pe un bilet la loterie pe care nu-l joci așteptând să câștigi, ci doar pentru amuzamentul de a vedea ce numere vor ieși.

Ministra Justiției a propus, președintele Iohannis a numit doi procurori de rang înalt: Mihaiela Iorga Moraru - șef al Secției de combatere a corupției din DNA și Iulian Remus Popa - șef al Secției de urmărire penală din Parchetul General. Deloc pe placul colegilor activiști, din diverse motive, cei doi procurori au avut avize negative din partea Secției pentru procurori a CSM. Și, deși avizele sunt consultative potrivit legii, a reizbucnit corul celor care ar dori ca justiția să decidă pentru ea însăși, prin dictatul CSM în acest caz, în loc să fie asumate toate aspectele de „checks and balances” pe care legiuitorul le-a avut în vedere prin intituirea unui mecanism de numire în funcții dependent de voința politică.

Desigur, Comisia Europeană a avut grijă de-a lungul anilor să ne amintească, în rapoartele MCV și nu numai, că decidentul politic ar face bine să țină cont de avizele consultative ale CSM. Logica reducerii influenței politice a fost însă subminată încă de la începuturile perioadei „de glorie” a justiției-spectacol, când președintele Traian Băsescu a propus-o pe Laura Codruța Kovesi pentru un al doilea mandat de procuror general. „Din raportul prezentat și interviul susținut se desprinde lipsa unei viziuni manageriale privind organizarea și eficientizarea activității instituției pe care o conduce”, se arăta în avizul Secției pentru procurori a CSM din 2009, adoptat în unanimitate. Nu era vorba despre un procuror necunoscut, cu un potențial ascuns, ci de persoana care tocmai condusese parchetele din România timp de trei ani.