Victorie AUR la CCR: Folosirea ca probă a interceptărilor serviciilor secrete în dosarele penale este neconstituțională

Curtea Constituţională a decis, miercuri, că modificarea Codului de procedură penală este parţial neconstituţională şi anume prevederea care se referă la posibilitatea folosirii înregistrărilor serviciilor, ca mijloace de probă în procesul penal. „Legiuitorul nu a reglementat un control efectiv al elementelor ce ţin de legalitatea înregistrărilor – mijloc de probă în procesul penal – rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului”, arată Curtea, în comunicatul de presă. De asemenea, CCR a precizat că este necesar ca Parlamentul să reglementeze, în Codul de procedură penală o formă de control a posteriori în cazul înregistrărilor care rezultă din activităţile specifice culegerii de informaţii, care sunt comunicate ulterior organelor de urmărire penală şi care dobândesc calitatea de mijloace de probă în dosarul penal în care nu a fost dispusă trimiterea în judecată.

Curtea Constituţională a avut pe ordinea de zi mai multe sesizări pe care le-a conexat formulate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), Avocatul Poporului şi de un număr de 33 de deputaţi aparţinând AUR, PSD, şi Partidului Umanist Social Liberal (P.U.S.L.) şi 23 deputaţi neafiliaţi.

Prin urmare, CCR a admis obiecţile de neconstituţionalitate formulate cu privire la introducerea unui articol în Codul de procedură penală şi anume articolul 139¹ care prevede că „înregistrările rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii privitoare la pregătirea ori săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) şi au fost respectate prevederile legale care reglementează obţinerea acestor înregistrări”.

„1. A admis obiecţiile de neconstituţionalitate şi a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art.I pct.17 [cu referire la art.139 ind.1 alin.(2)] şi ale art.I pct.62 [cu referire la art.595 alin.(1) ind.1 lit.b)] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative”, arată comunicatul de presă al CCR.

Pe de altă partea, Curtea a respins, ca neîntemeiate, obiecţiile de neconstituţionalitate şi „a constatat că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, în ansamblu, precum şi dispoziţiile art.I pct.1 [cu referire la art.9 alin.(5)], art.I pct.17 [cu referire la art.139 ind.1 alin.(1)], ale art.I pct.19 [cu referire la art.145 ind.1 alin.(3)], ale art.I pct.34 [cu referire la art.281 alin.(4)], ale art.I pct.38 [cu referire la art.345 alin.(1) ind.1 şi (1) ind.2], ale art.I pct.43 [cu referire la art.374 alin.(11) şi (12)], ale art.I pct.44 [cu referire la art.375 alin.(3)], ale art.I pct.45 [cu referire la art.377 alin.(5)], ale art.I pct.48 [cu referire la art.421 alin.(1) pct.2 lit.a)] şi ale art.II alin.(2) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate”.