Mâine anul se-nnoieşte...

 Sărbătorile de Iarnă sunt aşteptate cu nerăbdare şi celebrate cu enormă bucurie peste tot în lume, dar nicăieri nu sunt parcă mai frumoase ca în Moldova, unde oamenii le transformă mereu într-o amintire de neuitat.

 

 

Noaptea de Anul Nou este foarte importantă pentru ţăranul român. Este momentul în care se îngroapă anul vechi şi se naşte un Nou An. În această noapte, ţăranii nu dorm, deoarece se spune că cel care doarme va fi leneş tot anul. Ultima zi din decembrie este cea în care copiii şi tinerii încep a umbla pe la case rostind urături de bun augur.

În Moldova, tradiţiile sunt şi acum vii, zona aceasta aflându-se printre puţinele regiuni ale ţării care păstrează cu sfinţenie valorile tradiţionale şi chiar le promovează. Aici, copiii sunt învăţaţi din pruncie ce înseamnă postul, colindul, Crăciunul, Anul Nou - într-un cuvânt, Sărbătorile de iarnă. Iar izul sărbătorilor se simte încă din noiembrie, în ziua de Lăsatul Secului, atunci când gospodarii îşi reunesc familia, organizează ultima „masă de dulce”, urmând ca de a doua zi să intre în Postul Naşterii Domnului.

Startul evenimentelor şi tradiţiilor este dat în ziua de 5 decembrie a fiecărui an, când fiecare copil îşi lustruieşte plin de speranţă ghetuţele, aşteptând ca Moş Nicolae să îi aducă un cadou cât de mic. Din această zi şi până la Anul Nou, culminând cu 25 decembrie, când se sărbătoreşte Naşterea Domnului, gospodăriile românilor se transformă în adevărate furnicare.

Tradiţiile şi datinile din zona de nord-est a României sunt printre cele mai frumoase şi emoţionante obiceiuri pe care ţara noastră le are, deoarece neamul moldovenesc pune foarte mult accent pe tradiţii, obiceiuri, origini.

Urăturile şi colindele de rit agrar sunt prezente şi în aceste timpuri când, în ultima zi din an, copiii merg cu uratul, iar tinerii formează diferite cete de mascaţi pentru a întâmpina un nou început. Se remarcă, în special, jocul caprei, al ursului, dar şi cel al căiuţilor. Este importantă şi prezenţa mascaţilor, a irozilor, dar şi a personajelor biblice.

Pluguşorul este un obicei general, practicat de români cu prilejul Anului Nou. Obicei agrar, cu adânci rădăcini în spiritualitatea românească, pluguşorul este o colindă; o colindă agrară declamată, cu elemente teatrale, având ca subiect munca depusă pentru obţinerea pâinii.

Pluguşorul se recită din casă-n casă în ajunul Anului Nou, până dimineaţa următoare. Este practicat de copii sau adolescenţi, deşi, mai demult, îl practicau doar bărbaţii. Obiceiul este legat de începutul primăverii, când se sărbătorea, odinioară, Anul Nou. Odată cu stabilirea datei acestuia la 1 ianuarie, se presupune că a migrat şi obiceiul. Ca răsplată, colindătorilor li se dădeau colaci, fructe, bani, cârnaţi.

Obiceiurile de Iarnă din Moldova se încheie odată cu primele zile ale Anului Nou, când cetele de copii pornesc din nou pe străzile oraşelor „cu semănatul”, aşa cum spun moldovenii. Semănătorii rostesc versuri tradiţionale şi acelaşi timp aruncă cu boabe de orez, ca simbol al prosperităţii şi bogăţiei.

Ce semnifică tradiția Plugușorului și a Sorcovei

Lăsarea în urmă a vechiului an și intrarea într-un nou an este marcată de fiecare dată prin obiceiuri care îi încântă nu doar pe cei mici, dar și pe cei mari. Acestea difera de la o zonă la alta în funcție de specificul local și nu trebuie ratate dacă ați hotărât să vă petreceți cumpăna dintre ani în altă parte decât acasă. Așa cum Crăciunul este dominat de colinde, ultima zi din an este marcată de urarea cu plugușorul, cu sorcova, cu buhaiul, vasilca și jocurile mimice cu măști de animale sau personaje țărănești. Sunt obiceiuri care încă se păstrează.
Plugușorul este legat de dorința ca anul ce urmează să fie unul cu recolte bogate. În ziua de 31 decembrie, copiii încep să colinde pocnind din bici, sunând din clopoței, suflând în buhai și urând noroc și bogăție. Se obișnuiește ca ei să mearg și din casă în casă, prilej cu care primesc mici daruri, fructe, colaci sau bani.
Sorcova este unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Anul Nou. În dimineața zilei de 1 ianuarie, copiii merg din casă în casă urând gazdelor sănătate și noroc. Cu mult timp în urmă, sorcova era confecționată din acele ramuri de cireș, măr sau prun puse la înmugurit cu ocazia Sfântului Andrei (30 noiembrie) și împodobite cu beteală, panglici colorate.

Se spune că numai copiii trebuie să meargă cu Sorcova deoarece ceea ce urează persoanele cu sufletul curat se îndeplinește mai ușor. Pentru a avea mai mult noroc în anul ce începe, trebuie să aveți grijă să nu rămâneți nesorcoviți. Nu uitați să le dăruiți copiilor covrigi, cozonac, mere, bani ca tot ceea ce v-au cântat să se împlinească.

Numele de „sorcova” vine cel mai probabil de la cuvântul bulgar „surov” (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă dintr-un arbore.

Cu sorcova se bătea de mai multe ori umărul unei anumite persoane, jucând rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite sănătate, tinerețe și fertilitate celui vizat.

Jocurile cu măşti sunt cele mai răspândite în Moldova

În Neamţ, măştile capătă tuşe originale, influenţate de zona din care provin. Există o varietate foarte mare de capre – Capra cu scaieţi de la Bahna, Capra clămpănitoare de la Bicazu Ardelean, Capra albă cu iezi de la Dămuc, Capra mută de la Timişeşti, Capra gheboasă de la Bâra... La fel, există un joc specific al Cerbului la Grinţieş, Ceahlău, Ion Creangă şi în zona Romanului. De asemenea, Jocul Ursului întâlnit la Gârcina se deosebeşte prin ornamentaţia extrem de colorată şi bogată a măştilor, pe când cel de la Girov se impune prin mişcările originale.

Unic este Jocul Mascaţilor de la Răuceşti, un alai pestriţ cu măşti inedite care întruchipează diferite personaje arhaice, regeneratoare ale timpului şi spaţiului în această perioadă critică din vecinătatea solstiţiului de iarnă. Jocul căiuţilor şi al calului se întâlneşte la Borleşti, Mărgineni, Zăneşti, Piatra şoimului, Tazlău, Urecheni sau ştefan cel Mare. Arnăuţii, întruchipare simbolică soldaţilor otomanilor aflaţi în solda domeniilor fanariote, sunt întâlniţi la Bălţăteşti sau Urecheni. Arnăuţii din Neamţ au o ţinută viu colorată, cu flanea de culoare roşie, cu pui cusuţi din mărgele galbene cu două inimioare pe piept şi pe spate. Iţarii şi cămaşa erau făcute din pânză de casă, baiera era lată de aproximativ 15 cm, ţesută din lână colorată şi împodobită cu ornamente geometrice. Căciula era brumărie  şi ornamentată cu mărgele multicolore. Purtau opinci cu obele din pânză albă legată cu şnur negru cu zurgălăi. În mână aveau câte un buzdugan de lemn de care atârnau panglici albe, albastre şi roşii.

Mai puţin cunoscute sunt Jocul lupului de la Stăniţa, Jocul vulturului de la Tupilaţi şi Recomandaţiile de la Pipirig. Toate acestea aveau rol de celebrare a Anului Vechi şi a celui Nou.

În ajunul Anului Nou, bucovinenii îşi află viitorul

Locuitorii satelor din Bucovina păstrează cu sfinţenie obiceiurile străbunilor: Pluguşorul, Buhaiul, Irozii, Căluşarii, Dansul mascaţilor. An de an, grupuri de urători vestesc în casele oamenilor trecerea într-un nou an şi fac urări de sănătate şi belşug în toate. Urătorii, îmbrăcaţi în costumele tradiţionale, cu sumane groase, căciuli împodobite, bice şi clopoţei, sunt primiţi cu drag, iar gazdele îi răsplătesc cu mere, nuci, covrigi sau colăcei.

În satele bucovinene se obişnuieşte ca în ziua de ajun a Anului Nou pe uliţe să umble mascaţii, într-o singura ceată, denumită diferit de la o aşezare la alta: pârtie, bandă, malanca, hurta. Ceata reuneşte toate personajele mascate, ursul, capra, căiuţii, cerbii, urâţii, frumoşii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii. După lăsarea serii, ceata cea mare se fărâmiţează, iar bandele rezultate încep să meargă din casă în casă, până la răsăritul soarelui, atunci când Anul Nou îşi intră în drepturi.

Tot ajunul Anului Nou prilejuieşte practicarea anumitor acte misterioase, care încearcă să prospecteze viitorul, printre cere şi „Vergelul”. Este un prilej de sărbătoare, la care participă mai ales tinerii necăsătoriţi şi părinţii acestora. Cei care fac „Vergelul” doresc să afle ce le rezervă noul an, mai ales dacă şi cu cine se vor căsători. În casa unei gazde, anunţată din vreme de „colăceri” sau „chemători”, se adună toţi cei interesaţi. Într-un căzănel cu apă, cei ce doresc să-şi cunoască viitorul aruncă un obiect personal – inel, mărgea, pieptene, ban, cuţit etc. Personajul cel mai de seamă este „Vergelatorul”. El urmează să „proorocească viitorul”, să-şi potrivească vorbele şi să stârnească hazul. Ajutându-se de două vergele de la războiul de ţesut, acesta bate în marginea căzănelului, intonând o incantaţie. Unul câte unul, obiectele sunt scoase din apă la cererea participanţilor. Tălmăcirea sensului obiectului este simplă: inel – nuntă, ban – bogăţie, pieptene – bărbat colţos, cuţit – ceartă, piatră – căsătorie amânată.

După ce toate răspunsurile au fost date, cu toţii, trişti sau plini de speranţă, se adună în jurul căzănelului din care apa a fost înlocuită cu vin şi petrecerea începe.

Prima săptămână din ianuarie este marcată de două alte importante sărbători creştineşti: Botezul Domnului sau Boboteaza, pe 6 ianuarie, şi Sfântul Ion, pe 7 ianuarie. Toţi bucovinenii se duc la biserică de Bobotează, pentru a lua apă sfinţită, atât de necesară pentru tămăduire şi purificare. În satele şi oraşele aşezate pe malurile apelor, tinerii se întrec să scoată la mal crucea aruncată de preot în apa îngheţată. Cel ce va reuşi va avea parte numai de bine.