Povestea Abației Westminster, locul încoronării regilor Angliei

Westminster Abbey (în traducere, Abaţia Westminster) a găzduit aproape toate încoronările, începând din 1066, când, în ziua de Crăciun, a urcat pe tronul Angliei William Cuceritorul. Aici au avut loc 38 de ceremonii de încoronare, fiind încoronaţi 39 de monarhi. Regele Charles al III-lea devine al 40-lea monarh încoronat aici, la 6 mai 2023. Regina consoartă va fi încoronată alături de acesta.
Fiecare monarh de la William Cuceritorul a fost încoronat în Abaţie, cu excepţia regilor Eduard al V-lea şi Eduard al VIII-lea, care nu au fost niciodată încoronaţi.
Abaţia îşi are originile într-o mănăstire benedictină, care a fost extinsă mult de către regele Eduard, canonizat şi cunoscut ca Sfântul Eduard Confesorul. În anul 1040, regele Eduard şi-a stabilit reşedinţa regală în palatul aflat pe malul râului Tamisa. În apropiere se afla mica mănăstire benedictină fondată sub patronajul regelui Edgar şi al Sfântului Dunstan, în jurul anului 960. Eduard a ales să extindă acest lăcaş monahal şi a construit o biserică mare de piatră în onoarea Sfântului Apostol Petru. La sfinţirea bisericii, pe 28 decembrie 1065, regele Eduard era prea bolnav pentru a lua parte la eveniment şi a murit după câteva zile. Rămăşiţele lui au fost depuse în faţa marelui altar. Singurele urme ale edificiului ctitorit de Eduard mai pot fi văzute la arcadele rotunde şi coloanele masive de susţinere ale criptei şi în Pyx Chamber. Cripta a făcut parte la început din spaţiile de locuit ale călugărilor.
Cele mai semnificative ceremonii desfăşurate în acea perioadă au fost încoronarea lui William Cuceritorul, în 1066, şi mutarea rămăşiţelor regelui Eduard într-un nou sarcofag la câţiva ani după canonizarea sa din 1161.
Abaţia lui Eduard a supravieţuit două secole până la mijlocul secolului al XIII-lea, când regele Henric al III-lea, influenţat de rolul lăcaşului ca loc de încoronare, a decis să o reconstruiască în noul stil gotic, într-o epocă a catedralelor. Sub decretul regelui Angliei, Westminster Abbey a fost proiectată să fie nu numai o mare mănăstire şi loc de închinăciune, ci şi locul încoronării şi înmormântării monarhilor. Biserica rămasă până astăzi a fost reconstruită în 1245 şi sfinţită la 13 octombrie 1269.
Primul rege care a fost încoronat în noua abaţie a fost Eduard I, în 1274.
O altă construcţie importantă anexată a fost capela construită de Henric al VII-lea, primul din dinastia Tudorilor, care acum îi poartă numele.

Locul de încoronare pentru 28 de regine consoarte
La Westminster Abbey au fost încoronate 28 de regine consoarte în ultimul mileniu, fiecare având o poveste fascinantă. În acest şir, prima regină consoartă a fost Matilda, soţia lui William Cuceritorul. Încoronarea ei a avut loc la 10 mai 1068, la doi ani după încoronarea regelui.

Anne Boleyn a fost singura din cele şase soţii ale lui Henric al VIII-lea, după Caterina de Aragon, prima sa soţie, care a mai avut parte de încoronare şi este singura regină consoartă care a primit coroana Sfântului Eduard. Henric a anchetat-o pe Anne pentru trădare, aceasta fiind executată în 1536, când fiica lor, viitoarea Elisabeta I, avea doi ani.
Cea mai longevivă regină-consoartă a fost Charlotte de Mecklenburg-Strelitz, soţia lui George al III-lea şi consoartă timp de 70 de ani. Cei doi au fost încoronaţi în 1761 şi au avut 15 copii.
Ultima din acest şir este Elizabeth Bowes-Lyon, care s-a căsătorit cu viitorul rege George al VI-lea la Westminster Abbey, în 1923. A devenit regină consoartă în urma abdicării lui Eduard al VIII-lea. George al VI-lea şi Elizabeth Bowes-Lyon au fost încoronaţi împreună în 1937.