Redescoperirea meseriei. Moștenirea uitată a școlilor profesionale

 Era o vreme când mirosul de lemn proaspăt tăiat, zgomotul frezelor și sunetul metalului bătut se împleteau armonios în ritmul zilnic al școlilor de meserii și profesionale din România * aceste instituții nu erau doar locuri de învățare, ci adevărate laboratoare ale talentului, unde generații de tineri au fost modelați în meseriași de elită, mândri de priceperea și dedicarea lor

În perioada de după al Doilea Război Mondial, România se confrunta cu o nevoie urgentă de reconstrucție și modernizare. Sistemul educațional a fost restructurat pentru a răspunde acestor nevoi, iar școlile de meserii și cele profesionale au fost înființate cu scopul de a forma tineri în diverse domenii tehnice și industriale.

În anii '50 și '60, aceste școli au cunoscut o dezvoltare rapidă. Clasele erau pline de elevi dornici să învețe o meserie. De la tâmplari și mecanici auto, la electricieni și sudori, fiecare absolvent ieșea din aceste școli cu o calificare solidă și cu competențe practice valoroase.

„În fiecare zi, învățam ceva nou. Profesorii ne tratau ca pe niște ucenici adevărați. Aveam ore teoretice, dar majoritatea timpului îl petreceam în ateliere, lucrând efectiv la proiecte. Era o mândrie să ieși din școală și să știi că ești gata să te angajezi oriunde”, spune Valeriu Alexandru, fost frezor la o fabrică din Bârlad. Din păcate, meseria lui a dispărut,la fel ca și uzina unde a muncit 40 de ani!

Anii '70 și '80 au marcat perioada de apogeu a școlilor de meserii și profesionale. Absolvenții acestor instituții nu erau doar ceruți pe piața muncii din România, ci și recunoscuți la nivel internațional. Țări din întreaga lume apelau la specialiștii români pentru diverse proiecte de infrastructură și dezvoltare industrială.

În acea perioadă, elevii participau la numeroase competiții naționale și internaționale de profil, aducând acasă medalii și trofee. Gheorghe Ionescu, un fost mecanic auto și acum un ingine pensionar, povestește: „Am participat la un concurs internațional în Germania. Am concurat cu elevi din toată Europa și am câștigat. Era o mândrie imensă pentru mine și pentru școala mea”. Era fiindcă acum combinatul unde a muncit, celebrul CFS Iași, nu mai există, fiind înlocuit de sediile altor firme.

Schimbările politice și economice, un nou context

După Revoluția din 1989, România a intrat într-o perioadă de tranziție economică și socială. Multe fabrici și uzine s-au închis, iar nevoia de meseriași calificați a început să scadă. Sistemul educațional a fost și el afectat, iar școlile de meserii și profesionale au fost treptat marginalizate.

În anii '90 și 2000, politicile educaționale s-au concentrat mai mult pe dezvoltarea învățământului teoretic și universitar. Școlile de meserii au fost considerate anacronice și neadaptate la noile realități economice. Fondurile au fost redirecționate, iar multe dintre aceste școli au fost desființate sau transformate în licee teoretice.

Desființarea școlilor de meserii a avut un impact profund asupra societății românești. O întreagă generație de tineri a pierdut oportunitatea de a învăța o meserie practică. Acest lucru a dus la o lipsă acută de specialiști în diverse domenii tehnice și industriale.

Economia românească a resimțit și ea efectele acestui declin. În multe domenii, există o lipsă cronică de meseriași calificați, ceea ce a dus la stagnare și la pierderea de oportunități de dezvoltare. Micile afaceri și industriile locale au fost grav afectate, neavând acces la forță de muncă calificată.

Inițiative locale, încercări de reînviere a tradiției

În ultimii ani, au existat încercări timide de a revitaliza învățământul profesional și tehnic. Diverse inițiative locale au încercat să reînființeze școli de meserii sau să creeze cursuri de formare profesională pentru tineri.

Unele orașe au început să colaboreze cu companii din Germania, țară cunoscută pentru sistemul său de formare profesională duală. Acest model combină învățarea în clasă cu stagiile de practică în industrie, oferind elevilor o formare completă și relevantă.

Fondurile europene au jucat și ele un rol crucial în susținerea acestor inițiative. Proiecte finanțate de UE au permis modernizarea echipamentelor din școli și crearea de noi programe de formare, adaptate la nevoile pieței muncii actuale.

Privind înapoi, ne dăm seama cât de valoroasă a fost moștenirea școlilor de meserii și profesionale. Aceste instituții au fost nu doar centre de formare profesională, ci și comunități vibrante, unde tinerii învățau discipline, respect și mândrie în meseria lor.

„Este responsabilitatea noastră să nu lăsăm această moștenire să se piardă definitiv. Avem nevoie de politici educaționale clare, care să sprijine și să promoveze învățământul profesional. Trebuie să investim în modernizarea școlilor și să creăm parteneriate solide cu industria, pentru a asigura o formare practică și relevantă pentru elevi”, a spus Vasile Ioan, profesor de tehnologie la un liceu din Vaslui.

Reînvierea școlilor de meserii și profesionale nu este doar o necesitate economică, ci și o chestiune de identitate și mândrie națională. Avem șansa de a readuce la viață spiritul acelor vremuri și de a forma o nouă generație de meseriași, care să ducă mai departe tradiția excelenței și a dedicației în muncă.

Maura ANGHEL

Moștenirea școlilor de meserii și profesionale din România este una prețioasă, care merită să fie redescoperită și valorizată. Prin eforturi comune, putem construi un viitor în care tinerii să aibă din nou oportunitatea de a învăța o meserie și de a contribui la dezvoltarea economică și socială a țării. Este o poveste care nu s-a terminat încă și care așteaptă să fie continuată de generațiile viitoare.