Cum au apărut în fotbal cartonașul galben și cartonașul roșu?

 De la introducerea lor, la Cupa Mondială din 1970, cartonașele galbene și roșii au devenit unele dintre puținele elemente care au rămas practic neschimbate în fotbal. Utilizarea lor este descrisă strict în regulamentul FIFA ca o modalitate de a pedepsi jucătorul care comite nereguli medii și grave, de la „comportament nesportiv” la „încălcarea repetată a regulilor de joc”.

Cu toate acestea, te-ai întrebat vreodată cum a început totul? Pe parcursul acestui articol vom explora istoria unor simboluri care au depășit de mult stadionul și au intrat în limbajul curent în multe locuri din lume.

Cum au apărut cartonașele în fotbal

Cartonașele au apărut dintr-o idee a britanicului Ken Aston (1915-2001), unul dintre cei mai respectați arbitri din acest sport, care a făcut parte din Comisia de Arbitri a FIFA din 1966 până în 1972.

În 1966, Aston se întreba cum ar fi posibil să dezvolte ceva care să ajute la gestionarea momentelor controversate din timpul unui meci. Nevoia de a crea așa ceva a devenit și mai evidentă în timpul unui meci dintre Anglia și Argentina, care a fost atât de violent, încât, după ce s-a terminat, echipa sud-americană a încercat să pătrundă în vestiarul englez, să se bată cu jucătorii britanici.

În timp ce conducea spre casă după meci, Aston s-a oprit la un semafor și s-a gândit să folosească tocmai culorile semaforului ca sursă de inspirație pentru crearea cartonașelor. 

 

Când a văzut galben la semafor, semn care anunța că urma să se aprindă roșu, s-a gândit că această culoare ar putea servi drept avertisment pentru jucătorul care a comis o abatere mai serioasă, dar nu gravă, deoarece aceasta putea fi semnalizată cu un cartonaș roșu. Este important de precizat că, deși cartonașul roșu și cartonașul galben au intrat în uz la Cupa Mondială din 1970, măsura eliminării de pe teren exista deja în regulamentul fotbalului, chiar și în lipsa unui cartonaș specific.

Standardizarea cartonașelor în fotbal

În mod surprinzător, informațiile despre standardele oficiale de producție a cartonașelor folosite la meciurile de fotbal sunt dificil de găsit. Cele mai multe cartonașe disponibile în comerț măsoară, de obicei, 7.6 centimetri pe 10.1 centimetri, dar este destul de frecvent să găsești și versiuni cu numere rotunjite, cum ar fi 6 centimetri pe 12 centimetri. Nici măcar nuanțele de galben și roșu folosite pe aceste cartonașe nu respectă întocmai un standard oficial, deși producătorii acestor materiale preferă să folosească nuanțe mai luminoase și mai atrăgătoare pentru a permite observarea mai ușoară de către jucătorul care urmează să fie pedepsit.

Un fapt interesant este că ideea lui Aston a funcționat atât de bine, încât cartonașele au ajuns să fie folosite pentru a indica avertismente și sancțiuni nu doar în fotbal, ci și în alte sporturi, inclusiv în scrimă, volei și polo.

Curios, expresia „a arăta cartonașul galben/roșu” a intrat în vocabularul curent în cultura occidentală, arătând un avertisment sau dezaprobarea cu privire la o anumită persoană sau acțiune.

De exemplu, Organizația Mondială a Muncii a Organizației Națiunilor Unite, în timpul Cupei Africii Națiunilor din 2002, a lansat o campanie intitulată „Cartonașul roșu pentru exploatarea copiilor prin muncă”, pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la acest fenomen.