Dumitru Romilă, condus pe ultimul drum de mai toată floarea fotbalului ieşean

Joi dimineaţă, la ora 9.30, spaţiul din jurul Capelei Catolice de la Cimitirul Eternitatea a fost ocupat de fotbal. Aproximativ 150 de foşti jucători ieşeni au venit să aducă un ultim omagiu şi să-l conducă pe cel ce a fost Dumitru Romilă, un simbol al Politehnicii Iaşi atât ca jucător, cât şi ca antrenor. Colegi de echipă, colegi de la Centrul de copii şi juniori şi reprezentanţi şi reprezentanţi ai fiecărei grupe de copii pe care a pregătit-o. Prea mulţi ca să-i enumăr (din motive de spaţiu tipografic) şi nu se cuvine a omite pe cineva. E vorba de foste glorii ale fotbalului ieşean.

Până la începerea slujbei şi după încheierea ei, doar despre fotbal şi Dumitru Romilă s-a discutat. Amintiri şi poveşti devenite legendă. Ne-am reamintit cu toţii de snoavele şi glumele sale, dar şi de palmele "cât căuşul" cu care ne regla psihic când aveam momente depresive. Cu toată duritatea lui (ăstăzi de neimaginat), a fost unul dintre cei mai iubiţi şi respectaţi antrenori pe care i-a dat Iaşul. Excelent pedagog, ştia când să te altoiască (mai cu sabotul din lemn, mai cu nuiaua din oţel, mai cu "dupacul") şi când să te facă să te ţii cu mâinile pe burtă de-atâta râs. Când să te dojenească şi când să te încurajeze. Bine, a învăţat pedagogie în facultate, dar a avut şi har pentru aceasta. Tocmai de aceea au ţinut să-i aducă un ultim omagiu atâţia dintre foştii lui elevi. Unii chiar veniţi direct de la antrenament, fără a mai avea timp să-şi schimbe hainele.

Fotbalul ieşean e mai sărac fără poveştile, fără snoavele, zicerile şi vorbele sale de duh. Foştii elevi şi foştii coechipieri ştiu foarte bine, suporterii foarte puţin. A fost şi un excelent povestitor. Nu chiar de talia lui Creangă, dar undeva pe-acolo. În cantonamente ori în tabere de relaxare (da, făcea şi chestii din astea care acum se numesc socializare), nu-ţi mai trebuia să mergi la film sau la discotecă, dacă se apuca de povestit.

Ai plecat dintre noi, domnule profesor, dar rămâi etern în sufletul sutelor, poate miilor de copii pe care i-ai educat şi pe care i-ai făcut oameni! Marcel FLUERARU

În poză, antrenorul Dumitru Romilă, alături de prima lui grupă, cu Benone Dohot căpitan de echipă, în drumul spre succes. Fotografie din 1978, înaintea unui derby.